Povestea fascinantă a Anei Aslan, medicul care a descoperit tinereţea veşnică

Ana Aslan (1 ianuarie 1897 – 20 mai 1988) a fost o figură marcantă a medicinei românești și mondiale, recunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul gerontologiei și geriatriei. Pionieră în studiul îmbătrânirii, ea a atras atenția internațională prin dezvoltarea Gerovital H3, un medicament promovat ca având proprietăți anti-îmbătrânire, care a devenit celebru datorită utilizării sale de către personalități precum Mao Zedong, Charles de Gaulle, Salvador Dali și John F. Kennedy. Deși eficacitatea Gerovital H3 este controversată, moștenirea Anei Aslan rămâne una de inspirație, datorită dedicării sale pentru îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor și fondării primului Institut de Geriatrie din lume.

Viața timpurie și educația

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897 în Brăila, România, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai unei familii de origine armeană. Tatăl său, Mărgărit Aslan, avea 54 de ani la nașterea sa, iar mama sa, Sofia, era cu 20 de ani mai tânără. Familia sa era una educată, cu rude notabile precum filozoful Garabet Aslan. Ana a manifestat o curiozitate intelectuală remarcabilă încă de mică, învățând să citească și să scrie până la vârsta de patru ani.

Moartea tatălui său, când Ana avea doar 13 ani, a avut un impact profund asupra sa, stârnindu-i interesul pentru medicină și procesul de îmbătrânire. Familia s-a mutat la București, unde Ana a absolvit Școala Centrală în 1915. În ciuda normelor sociale care descurajau femeile să urmeze cariere medicale, Ana s-a înscris la Facultatea de Medicină din București în 1915. Pentru a obține acordul mamei sale, a recurs la greva foamei, demonstrând determinarea sa.

În timpul Primului Război Mondial, Ana a lucrat ca asistentă medicală, îngrijind soldații răniți, ceea ce i-a consolidat dorința de a deveni medic. A absolvit facultatea în 1922 și a obținut doctoratul în fiziologie cardiovasculară în 1924, sub îndrumarea profesorului Daniel Danielopolu, un pionier al endocrinologiei clinice. Teza sa, intitulată „Cercetări privind inervația vasomotoare la om”, a explorat sistemul nervos vegetativ, punând bazele interesului său pentru fiziologie și îmbătrânire.

Cariera și contribuțiile

Dezvoltarea Gerovital H3

Inspirată de moartea tatălui său, Ana Aslan și-a dedicat cariera studierii procesului de îmbătrânire. În 1949, în timp ce lucra la Institutul de Endocrinologie din București, a început să cerceteze efectele procainei (cunoscută și sub numele de Novocain) asupra sistemului nervos autonom. După un studiu prospectiv de trei ani, ea a dezvoltat Gerovital H3, un preparat pe bază de procaină stabilizată, despre care susținea că ameliorează tulburările legate de vârstă, cum ar fi artrita, depresia și declinul cognitiv.

Gerovital H3 a fost prezentat în 1956 la Congresele Europene de Gerontologie din Karlsruhe și Basel, dar inițial a fost primit cu scepticism. Ulterior, un studiu pe 15.000 de persoane a arătat o reducere cu 40% a zilelor de concediu medical și o scădere a mortalității cauzate de gripă (de la 13% în grupul placebo la 2,7% în grupul tratat cu Gerovital), ceea ce a sporit interesul pentru acest medicament.

Fondarea Institutului de Geriatrie

În 1952, Ana Aslan a fondat primul Institut de Geriatrie din lume, care a devenit ulterior Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București. Acest institut a fost un pionier în cercetarea îmbătrânirii, combinând abordări clinice, experimentale și sociale. Sub conducerea sa (1958–1988), institutul a atras peste 14.000 de pacienți anual din întreaga lume, inclusiv celebrități precum Pablo Picasso, Winston Churchill, Charlie Chaplin și Marlene Dietrich. Institutul a devenit un simbol al inovației în gerontologie, oferind tratamente personalizate și promovând prevenția îmbătrânirii.

Aslavital și produse cosmetice

În 1980, Ana Aslan, în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu, a dezvoltat Aslavital, un produs destinat prevenirii îmbătrânirii cerebrale și cardiovasculare, precum și tratării asteniei psihice și fizice și a tulburărilor de memorie. De asemenea, ea a patentat două produse cosmetice – o loțiune pentru păr și o cremă Gerovital H3 – produse de companiile Farmec și Miraj. Aceste produse au fost ulterior diversificate, iar formula originală cu procaină a fost eliminată.

Recunoaștere internațională

Ana Aslan a fost membră a numeroase organizații științifice, inclusiv Academia de Științe din New York, Uniunea Mondială de Medicină Profilactică și Igienă Socială și Asociația Internațională de Gerontologie. A fost președintă a Societății Române de Gerontologie și membră de onoare a Centrului European de Cercetări Medicale Aplicate. Printre distincțiile sale se numără:

• 1969: Comandor al Ordinului „Merito Della Repubblica” (Italia)
• 1971: Medalia de Aur Comemorativă, Crucea Meritul, Clasa I (Germania)
• 1973: Premiul Oscar „Cavalier de la Nouvelle Europe” (Italia)
• 1974: Cavaler al Ordinului „Les Palmes Académiques” (Franța)
• 1975: Comandor al Ordinului „De Orange Nassau” (Olanda)
• 1976: Ordinul „L’Ordre du Mérite” (Franța)
• 1977: Premiul Internațional „Dag Hammarskjöld”
• 1978: Cetățean de Onoare și Profesor Onorific al Științelor (Filipine)
• 1979: Ofițer al Ordinului „Merito Della Repubblica Italiana”
• 1982: Premiul „Leon Bernard” al Organizației Mondiale a Sănătății, acordat la nominalizarea lui Nicolae Ceaușescu.

Controversa și evaluarea științifică

Deși Gerovital H3 a fost extrem de popular, eficacitatea sa a fost contestată de comunitatea medicală internațională. În Statele Unite, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a interzis comercializarea și importul Gerovital H3 ca medicament neaprobat din 1982, considerându-l lipsit de dovezi științifice pentru proprietățile anti-îmbătrânire. Unele studii din anii 1970 au sugerat că Gerovital H3 acționează ca un inhibitor slab, competitiv și reversibil al monoaminoxidazei (MAO), ceea ce ar putea oferi beneficii antidepresive minore. Cu toate acestea, o revizuire Cochrane din 2008 a concluzionat că nu există dovezi care să susțină beneficiile procainei în prevenirea sau tratarea declinului cognitiv sau a demenței.

Un studiu din 2016 efectuat în Shanghai a arătat că Gerovital H3 ar putea îmbunătăți calitatea vieții și reduce simptomele depresive la adulții în vârstă, dar aceste rezultate au fost atribuite parțial altor intervenții, cum ar fi exercițiile fizice și nutriția sănătoasă. Riscurile asociate, precum amețeli, erupții cutanate și, în cazuri rare, convulsii, au fost considerate de unii cercetători ca depășind beneficiile.

În ciuda controverselor, Gerovital H3 continuă să fie utilizat în România și în alte țări, iar susținătorii săi citează studii care indică efecte pozitive asupra stării generale, memoriei și mobilității articulare. Totuși, comunitatea științifică internațională rămâne sceptică, subliniind lipsa studiilor dublu-orb, controlate cu placebo, care să demonstreze clar beneficiile anti-îmbătrânire.

Moștenirea

Ana Aslan a lăsat o moștenire durabilă în domeniul gerontologiei. Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București, care îi poartă numele din 1992, continuă să fie un centru de excelență în cercetarea îmbătrânirii. În 2001, a fost creată Fundația Internațională Ana Aslan, iar în 2008, Clinica pentru Longevitate, Îmbătrânire Sănătoasă și Prevenirea Îmbătrânirii Creierului din București a fost înființată pentru a promova abordările sale în prevenția îmbătrânirii.

Moștenirea sa este celebrată nu doar pentru contribuțiile științifice, ci și pentru curajul de a sfida normele sociale și de a promova o abordare holistică a sănătății vârstnicilor. Ana Aslan a inspirat generații de cercetători să exploreze noi modalități de a îmbunătăți calitatea vieții la bătrânețe, iar numele său rămâne sinonim cu inovația în gerontologie.

Concluzie

Ana Aslan a fost o vizionară care a schimbat modul în care lumea privește îmbătrânirea. Prin dezvoltarea Gerovital H3 și fondarea primului Institut de Geriatrie, ea a adus speranță multor oameni care căutau să-și prelungească tinerețea. Deși eficacitatea tratamentelor sale este disputată, impactul său asupra medicinei și inspirația pe care a oferit-o sunt incontestabile. Povestea sa este una de perseverență, inovație și dedicare, demonstrând că o singură persoană poate influența profund știința și societatea.