În perioada interbelică, România era un tărâm al contrastelor, unde lumea mondenă a Bucureștiului se împletea cu intrigi politice și povești de dragoste pasionale. Printre figurile care au captivat imaginația publicului se număra Tita Cristescu, o tânără de o frumusețe răpitoare, care a devenit prima deținătoare a titlului de Miss România în 1929. Viața ei, marcată de succes, admirație și controverse, s-a sfârșit brusc și tragic la doar 27 de ani, în ajunul Crăciunului anului 1935, când a fost otrăvită cu cianură. Cazul ei a rămas un mister timp de decenii, iar vinovatul a fost dezvăluit abia după 30 de ani, printr-o mărturisire pe patul de moarte. Această poveste, plină de invidie, gelozie și secrete ascunse, ilustrează fragilitatea faimei în epoca respectivă.

Viața timpurie și familia: Fiica unui lider comunist

Tita Cristescu s-a născut în 1908, într-o familie cu rădăcini în mișcarea socialistă românească. Tatăl ei, Gheorghe Cristescu, cunoscut sub numele de “Plăpumarul”, era un proeminent lider comunist, unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România. Provenind dintr-un mediu politic activ, Tita a crescut într-o lume marcată de idealuri revoluționare, dar și de provocări sociale. Familia ei făcea parte din “lumea bună” a Bucureștiului, ceea ce i-a oferit acces la cercuri elitiste, în ciuda orientării politice a tatălui ei.

Deși detaliile copilăriei sale sunt puține, se știe că Tita a fost o tânără ambițioasă, atrasă de lumina reflectoarelor. Frumusețea ei naturală – cu trăsături fine, păr ondulat și o siluetă elegantă – a făcut-o remarcată încă de timpuriu. Ea a urmat Academia de Artă Dramatică din București, visând la o carieră în teatru și film, domenii în plină dezvoltare în România interbelică.

Ascensiunea spre faimă: Prima Miss România

Anul 1929 a marcat punctul culminant al ascensiunii sale. Tita Cristescu a participat la primul concurs național de frumusețe organizat în România, inspirat de competițiile internaționale precum Miss Europa sau Miss Univers. Evenimentul, susținut de presa vremii și de sponsori din lumea modei, a atras atenția publicului larg. Tita a câștigat titlul de Miss România, devenind astfel prima femeie care a purtat această coroană în istoria țării. Succesul ei nu s-a oprit aici: a participat la concursuri de frumusețe în Germania, unde a obținut premii notabile, consolidându-și reputația de una dintre cele mai frumoase femei ale Europei de Est.

Titlul de Miss România i-a deschis uși în lumea mondenă. Tita a devenit o prezență constantă la baluri, petreceri și evenimente sociale din București, fiind curtată de bărbați influenți din societate. Ea a cochetat cu actoria, încercând să pătrundă în industria cinematografică germană, dar a revenit în România, unde a jucat în câteva producții minore. Viața ei părea un vis: faimă, admirație și un stil de viață luxos, susținut de admiratori bogați.

Viața personală: Dragoste, gelozie și intrigi

În spatele glamourului, viața personală a Titei era tumultoasă. Din 1930, ea a intrat într-o relație pasională cu Liviu Ciulei senior, un inginer bogat și căsătorit, tatăl viitorului regizor Liviu Ciulei junior. Relația lor a durat peste cinci ani, evoluând de la o aventură romantică la un concubinaj stabil, în care Ciulei o susținea financiar. Cu toate acestea, legătura lor era marcată de gelozii și certuri, mai ales din cauza statutului marital al lui Ciulei și a intențiilor Titei de a se căsători cu altcineva.

În 1935, Tita plănuia să se mărite cu diplomatul grec Cuza Hotta, un pretendent care îi promitea o viață stabilă și respectabilă. Această decizie a stârnit resentimente, în special din partea lui Ciulei, care o vedea ca pe o posesie personală. Presa epocii a speculat despre dependența ei de cocaină, bazată pe mărturii dubioase, dar aceste acuzații au fost respinse de familie ca fiind calomnii menite să discrediteze victima.

Tragedia din Ajunul Crăciunului: Otrăvirea fatală

Ajunul Crăciunului 1935 avea să fie ultimul capitol al vieții Titei. După o vizită la Constanța, unde avusese o dispută aprinsă cu Liviu Ciulei, Tita s-a întors la apartamentul ei din Bulevardul Brătianu nr. 34, București, însoțită de prieteni. Acolo, menajera ei, Maria Suciu (sau Mărioara Suciu), i-a oferit o cutie cu bomboane de ciocolată, un cadou aparent inofensiv. Tita a mâncat două bomboane, în timp ce prietenii au refuzat. La scurt timp, a început să se simtă rău, acuzând dureri intense. A murit în câteva minute, otrăvită cu cianură de potasiu ascunsă în dulciuri.

Autopsia, efectuată la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, a confirmat cauza morții: intoxicație cu cianură, o substanță letală care acționează rapid. Familia a exclus imediat sinuciderea sau accidentul, insistând pe varianta asasinatului. Tita a fost găsită prăbușită în baie, iar ultimele ei momente au fost marcate de un apel telefonic misterios, al cărui expeditor nu a fost niciodată identificat.

Investigația: Suspecți și un mister nerezolvat

Cazul a declanșat o anchetă amplă, condusă de poliția Bucureștiului. Peste 150 de martori au fost audiați, inclusiv rude, prieteni, servitori și cunoștințe din cercurile mondene. Principalul suspect a fost Liviu Ciulei, arestat în ianuarie 1936 și ținut 17 zile în Penitenciarul Văcărești. Motivul invocat: gelozia extremă față de intenția Titei de a se căsători cu Hotta. Cu toate acestea, lipsa probelor concrete – cum ar fi sursa cianurii sau martori oculari – a dus la achitarea sa în același an.

Alți suspecți au fost luați în considerare, inclusiv sora Titei (din cauza unor posibile resentimente familiale) și chiar diplomatul Hotta, care se afla însă în Salonic în noaptea crimei. Investigația a inclus percheziții la apartamentul din București, o cameră de hotel din Constanța și vila lui Ciulei din Sinaia. Presa vremii, precum ziarele “Adevărul” sau “Universul”, a relatat intens cazul, transformându-l într-un scandal național care a expus dedesubturile lumii bune a Capitalei.

Cazul a rămas nerezolvat oficial, învăluit în speculații și legende urbane. Unele surse au menționat posibilitatea ca otrava să fi fost injectată în medicamentul laxativ pe care Tita îl consuma regulat, dar varianta bomboanelor otrăvite a predominat în relatările ulterioare.

Dezvăluirea vinovatului după decenii

Misterul a fost elucidat abia după 30 de ani, în anii 1960-1970, când Maria Suciu, menajera Titei, aflată pe patul de moarte, s-a spovedit unui preot ortodox. Ea a mărturisit că a otrăvit bomboanele din invidie pură: “Pentru că era prea frumoasă, avea de toate, iar eu nu aveam nimic”. Această confesiune, deși tardivă și fără valoare juridică (deoarece Suciu a murit la scurt timp), a oferit o explicație șocantă pentru crimă. Motivul nu era unul politic sau pasional, ci o formă extremă de resentiment social, reflectând inegalitățile profunde ale epocii.

Dezvăluirea a venit prea târziu pentru a aduce justiție, dar a închis un capitol dureros din istoria României. Tita Cristescu este înmormântată la Cimitirul Bellu din București, un loc care păstrează amintirea multor personalități interbelice.

Concluzie: O lecție despre fragilitatea faimei

Povestea Titei Cristescu este mai mult decât un caz de crimă; este o oglindă a societății interbelice, unde frumusețea și succesul puteau atrage nu doar admirație, ci și ură mortală. De la titlul de Miss România la moartea tragică de Crăciun, destinul ei ne amintește de vulnerabilitatea umană în fața invidiei și a secretelor ascunse. Chiar și astăzi, la aproape un secol distanță, cazul ei fascinează, fiind subiectul unor articole, documentare și discuții despre istoria ascunsă a României.