Clujana reprezintă mai mult decât o simplă marcă de încălțăminte – este un simbol al istoriei industriale românești, un brand care a încălțat generații întregi de români și care evocă nostalgie, calitate și tradiție. Fondată acum peste un secol, Clujana a trecut prin transformări majore, de la o mică fabrică familială la un gigant al producției de piele și pantofi în perioada comunistă, și apoi prin provocările tranziției post-decembriste. Dar de ce rămâne Clujana atât de populară în conștiința colectivă a românilor? Acest articol explorează istoria sa, motivele popularității și moștenirea sa actuală.
Istoria unei mărci legendare
Povestea Clujana începe în 1911, când familia Renner a înființat la Cluj-Napoca “Fabrica de Piele Frații Renner & Co.”, o mică unitate specializată în prelucrarea pieilor și producția de încălțăminte. Inițial, fabrica se concentra pe produse de calitate, cum ar fi ghete și pantofi din piele naturală, adaptate nevoilor locale. După Primul Război Mondial, a devenit o societate pe acțiuni și cea mai mare fabrică de încălțăminte din România, extinzându-se rapid.
Perioada comunistă a marcat apogeul Clujana. Naționalizată în 1948, fabrica a fost transformată într-un colos industrial, devenind cea mai mare unitate de pielărie și încălțăminte din regiune, cu peste 11.000 de angajați în anii ’80. Producea milioane de perechi de pantofi anual, acoperind nevoile pieței interne și exportând produse în țări precum URSS, Germania de Est sau chiar piețe occidentale. Printre produsele emblematice se numărau ghetele galbene căptușite cu blană, considerate un lux chiar și în străinătate, unde erau exportate masiv. Aceste ghete, produse aproape exclusiv pentru export, au devenit un simbol al calității românești, deși pe piața internă erau rare și râvnite.
În halele imense din Cluj, mii de muncitori lucrau zilnic: tăiau piei, coceau la cuptoare industriale, coseau și asamblau pantofi. Clujana nu era doar o fabrică, ci un adevărat ecosistem economic, oferind locuri de muncă pentru mii de clujeni și contribuind la dezvoltarea orașului. Până în anii ’90, era mândria Clujului, un brand național care simboliza rezistența și ingeniozitatea românească.
După Revoluția din 1989, Clujana a intrat în declin. Privatizarea haotică, lipsa modernizării și concurența internațională au dus la acumularea de datorii uriașe. În 2017, fabrica a intrat în insolvență, iar în 2022, statul a pus lacătul pe porți, după o istorie de peste 100 de ani. Totuși, spațiile fostei fabrici au fost transformate într-un hub creativ, cel mai mare din Transilvania, păstrând o parte din moștenirea industrială.
Motivele popularității: De la calitate la nostalgie
De ce Clujana a fost și rămâne “pantofii unei țări întregi”? Popularitatea sa se bazează pe mai mulți factori, care îmbină aspecte practice cu elemente emoționale.
În primul rând, calitatea și durabilitatea. Pantofii Clujana erau fabricați din piele naturală, cu tehnici tradiționale care asigurau rezistență. În perioada comunistă, când opțiunile erau limitate, Clujana reprezenta standardul de calitate: pantofi care rezistau ani de zile, confortabili și adaptați climatului românesc. Ghetele galbene, de exemplu, erau atât de apreciate încât erau exportate ca “fancy goods” în străinătate, iar românii le asociau cu luxul inaccesibil. Chiar și astăzi, supraviețuitorii brandului sunt lăudați pentru tradiție și producție locală.
Al doilea motiv este prețul accesibil și accesibilitatea. Clujana era un brand național, disponibil în magazinele de stat, la prețuri rezonabile pentru majoritatea populației. Aproape fiecare român a avut, măcar o dată, o pereche de pantofi Clujana – de la muncitori la intelectuali. Acest aspect a creat o legătură emoțională profundă, transformând pantofii într-un simbol al egalității socialiste, dar și al identității naționale.
Nostalgia joacă un rol esențial în popularitatea actuală. Pentru generațiile mai vechi, Clujana evocă amintiri din copilărie: cozi la magazine, pantofi lustruiți pentru școală sau ghete călduroase pentru iarnă. În era consumerismului modern, brandul reprezintă o întoarcere la simplitate și autenticitate, opus produselor ieftine din import. Postări pe rețele sociale, cum ar fi cele de pe Facebook, subliniază cum “anii treceau, dar un lucru rămânea la fel: Clujana”.
De asemenea, tradiția locală și mândria regională contribuie la faimă. Clujana era strâns legată de Cluj-Napoca, fiind a doua cea mai mare fabrică din județ după Combinatul de Utilaj Greu. Clujenii o vedeau ca pe un simbol al orașului, promovat chiar și în reclame vechi care subliniau calitatea și inovația.
În plus, Clujana a avut momente de revitalizare, cum ar fi planuri de export către Rusia în anii 2010, sau atragerea clienților prin rețele sociale. Chiar dacă producția a scăzut, brandul persistă în memoria colectivă, inspirând mici ateliere care preiau tradiția.
Situația actuală și moștenirea
Astăzi, Clujana nu mai este gigantul de odinioară. Fabrica s-a închis în 2022, după datorii de milioane de euro și lipsa investițiilor. Terenurile au fost scoase la vânzare, atrăgând dezvoltatori imobiliari, iar clădirile au fost reconvertite în spații creative. Totuși, brandul supraviețuiește prin produse limitate sau inițiative private, iar discuțiile despre relansare apar periodic.
Moștenirea Clujana este una mixtă: o lecție despre declinul industriei românești post-comuniste, dar și un exemplu de reziliență culturală. În timp ce micile ateliere de încălțăminte înfloresc, Clujana rămâne un reper pentru ce înseamnă un brand autentic românesc.
Concluzie
Clujana nu este doar o marcă de pantofi – este o piesă din istoria României, un simbol al vremurilor trecute care continuă să fascineze prin calitate, tradiție și nostalgie. Popularitatea sa vine din capacitatea de a uni generații, oferind nu doar încălțăminte, ci și o poveste despre identitate națională. Chiar dacă fabrica a dispărut, spiritul Clujana trăiește în amintirile românilor, amintindu-ne că unele branduri devin nemuritoare.
