Primul Televizor Color Fabricat în România: Tehnocolor – O Fereastră Spre Lumea Colorată

În peisajul industrial al României comuniste, unde tehnologia occidentală părea un vis îndepărtat, a apărut o realizare care avea să marcheze un moment istoric în dezvoltarea electronicii româneşti. Primul televizor color produs pe teritoriul ţării noastre, branduit sub numele **Tehnocolor**, a reprezentat mult mai mult decât un simplu aparat electronic – a fost simbolul unei aspiraţii către modernitate, o fereastră spre lumea colorată care se deschidea timid în faţa românilor.

Această poveste începe în anii ’70, într-o perioadă în care România lui Nicolae Ceauşescu îşi propunea să devină o putere industrială respectată, iar televiziunea color începea să câştige teren în Occident. În acest context, apariţia televizorului Tehnocolor a reprezentat nu doar o realizare tehnică, ci şi un simbol al orgoliului naţional şi al dorinţei de a ţine pasul cu progresul mondial.

Istoria Televiziunii în România: De la Alb-Negru la Culori

Televiziunea în România a început modest, în anii ’50, cu primele transmisiuni experimentale. Prima emisiune oficială a Televiziunii Române (TVR) a avut loc pe 31 decembrie 1956, marcând intrarea țării în era media electronică. Inițial, programele erau limitate la câteva ore pe zi, iar televizoarele erau rarități, importate din țări precum Uniunea Sovietică sau Germania de Est.

Producția locală de televizoare a demarat în 1961, la fabrica Electronica din Pipera, București. Primul model autohton, VS43-611, era un televizor alb-negru realizat sub licență franceză. Acesta avea o carcasă metalică, care adesea provoca șocuri electrice utilizatorilor, ceea ce a dus rapid la trecerea la carcase din lemn. Între 1961 și 1965, România a produs peste 281.000 de televizoare în 25 de sortimente, modele precum Azur, Cosmos, Cristal sau Miraj devenind populare în gospodăriile românești. Exporturile au început în 1969, cu modelul Miraj trimis în Germania Federală, iar ulterior în alte țări europene și chiar în Statele Unite ale Americii în 1977.

Totuși, lumea era deja colorată în alte părți ale globului. Primul televizor color din lume a fost dezvoltat de compania americană RCA în anii ’40, dar comercializarea masivă a început în anii ’50 în SUA și Europa de Vest. România, izolată în blocul comunist, a rămas în urmă, programele TVR fiind transmise exclusiv în alb-negru până la începutul anilor ’80.

Nașterea Tehnocolor: Primul Pas Spre Culori

Anul 1983 a marcat un salt tehnologic major pentru România: lansarea producției de televizoare color la fabrica Electronica. Primul model autohton, Tehnocolor, avea o diagonală de 56 de centimetri și era conceput pentru a recepționa transmisiuni în sistemul PAL, standardul european predominant la acea vreme. Deși unele componente erau importate din Germania de Est (RDG), asamblarea și integrarea finală se făceau local, ceea ce îl făcea primul televizor color “fabricat în România”.

Dezvoltarea Tehnocolor a fost influențată de contextul politic. Nicolae Ceaușescu promisese, într-o plenară de partid, introducerea televiziunii color, dar implementarea a fost lentă din cauza restricțiilor economice și a priorităților regimului. Fabrica Electronica, care producea deja televizoare alb-negru pentru export în 17 țări, inclusiv SUA și Franța, a adaptat liniile de producție pentru noile modele color. Prețul unui Tehnocolor era de aproximativ 20.000 de lei, echivalentul a câtorva salarii medii, făcându-l accesibil doar elitei: ingineri, doctori, directori sau cei cu conexiuni în partid.

Caracteristicile tehnice ale Tehnocolor includeau un ecran din sticlă groasă, un panou frontal cu butoane pentru reglarea volumului, luminozității și contrastului, și o construcție voluminoasă, tipică epocii. Spre deosebire de televizoarele alb-negru, care aveau adesea probleme de fiabilitate, Tehnocolor oferea o imagine mai clară și vibrantă, deși recepția depindea de calitatea semnalului TVR.

Unele surse menționează modele similare precum Telecolor 3006 și 3007, lansate în 1984, care erau bazate pe seturi din RDG și asamblate local. Acestea ar putea reprezenta variante timpurii sau modele paralele, dar Tehnocolor este recunoscut ca primul produs integral sub brand românesc, marcat de ambiția autohtonă de a reduce dependența de importuri.

Prima Transmisiune Color: O Surpriză pentru Ceaușești

Introducerea televizoarelor color a coincis cu prima transmisie oficială în culori a TVR, pe 23 august 1983, de Ziua Națională a României. Directorul tehnic al TVR, Nicolae Stanciu, a decis să implementeze sistemul PAL fără acordul explicit al conducerii supreme, bazându-se pe promisiunea lui Ceaușescu. Emisiunea a inclus parade, discursuri și programe propagandistice, care arătau mult mai impresionant în culori.

Interesant este că cuplul Ceaușescu nu a fost informat în prealabil și a reacționat inițial cu furie, dorind să pedepsească șefii TVR pentru insubordonare. Totuși, au renunțat la idee, realizând că propaganda regimului beneficia de imaginea colorată. România a devenit astfel una dintre ultimele țări europene care a adoptat transmisiunile color, precedată doar de Albania. Programul zilnic al TVR era limitat – începea la ora 15:00 și se încheia după știrile de la 22:30 – dar culorile au adăugat un plus de atractivitate, chiar dacă conținutul rămânea strict controlat.

Impactul Social și Economic: De la Lux la Export

Tehnocolor nu a fost doar un gadget tehnic; el a transformat experiența cotidiană a românilor. În anii ’80, posesia unui televizor color era un statut social, simbolizând accesul la modernitate. Familiile se adunau în jurul ecranului pentru emisiuni precum “Teleenciclopedia” sau transmisiuni sportive, iar culorile făceau lumea mai accesibilă, chiar dacă realitatea cotidiană era gri.

Din punct de vedere economic, producția de televizoare color a stimulat exporturile. Electronica exporta modele în țări precum Germania, Olanda, Iugoslavia, SUA și Franța, generând valută străină vitală pentru regim. Până în 1990, fabrica a produs aproximativ 50 de tipuri de televizoare, inclusiv variante color. Modele ulterioare, precum Cromatic în 1986 (cu diagonală de 67 cm), au îmbunătățit calitatea și au extins gama.

După Revoluția din 1989, cererea pentru televizoare color a explodat, dar producția locală a declinat rapid din cauza concurenței internaționale și a privatizărilor eșuate. Fabrica Electronica a dispărut, lăsând în urmă doar exponate în muzee, precum cel al Universității Politehnice din București, unde se păstrează 26 de modele istorice.

Concluzie: Moștenirea unei Epoci

Tehnocolor rămâne un capitol emblematic în istoria tehnologiei românești, ilustrând ambițiile unui regim care dorea să proiecteze o imagine de progres, în ciuda limitărilor. Ca o fereastră spre lumea colorată, el a adus un strop de culoare în viețile a mii de români, conectându-i la o realitate globală filtrată prin lentila propagandei. Astăzi, în era smart TV-urilor și streaming-ului, Tehnocolor ne amintește de vremuri când un simplu aparat putea schimba percepția asupra lumii. Cu toate provocările sale tehnice și politice, el reprezintă un simbol al ingeniozității românești, un pod între trecutul monocrom și viitorul digital.