Cea mai veche civilizaţie europeană a fost în România Aceasta a dispărut misterios în jurul anului 3.500 î.Hr.

În imaginația colectivă, leagănul civilizației europene este asociat iremediabil cu colinele însorite ale Atenei, cu forumurile romane sau cu templele grecești ce răsar din piatră ca niște vise eterne. Narațiunea clasică ne vorbește despre filozofi barbariți, despre democrație nașcând din Agora și despre un Occident ce se naște din flăcările lui Prometeu. Dar dacă v-aș spune că această poveste este, de fapt, o pagină târzie dintr-un manuscris mult mai vechi? Că rădăcinile adevărate ale Europei antice se află nu în Mediterana sudică, ci în câmpiile fertile ale Moldovei și Munteniei, acolo unde Dunărea șoptește secrete de acum mii de ani? Da, vorbim despre Cultura Cucuteni-Trypillia, o civilizație uitată care a înflorit cu mii de ani înainte ca Atena să devină un nume. Această cultură, datând din mileniul al VI-lea î.Hr., reprezintă nu doar o descoperire arheologică, ci o revoluție în înțelegerea originilor noastre europene. Hai să explorăm împreună această istorie ascunsă, bazată pe dovezi solide din săpăturile din regiune.

Narațiunea tradițională: De ce ne-am oprit la Atena?

Istoria Europei, așa cum o știm din manualele școlare, este o construcție eurocentrică, influențată de Renaștere și de iluminismul care a privilegiat moștenirea greco-romană. Atena devine simbolul nașterii democrației, al artei și al filosofiei, începând cu secolele VIII-VI î.Hr. Dar această focalizare ignoră mileniile premergătoare, când Europa de Est pulsa deja cu viață organizată. Civilizațiile mesopotamiene și egiptene, adesea considerate “leagănul lumii”, au început abia în jurul anului 3500 î.Hr., în timp ce în regiunea carpatică, comunități complexe existau cu peste 2.000 de ani mai devreme. Narațiunea occidentală a marginalizat aceste culturi est-europene, poate din cauza izolării geografice sau a politicilor ideologice din secolul XX, când Uniunea Sovietică a suprimat cercetările care nu se potriveau cu viziunea sa asupra istoriei.

Totuși, dovezile arheologice răstoarnă această perspectivă. Cultura Cucuteni-Trypillia, numită după satul Cucuteni din județul Iași (România) și așezarea Trypillia din Ucraina, reprezintă una dintre cele mai vechi și mai extinse civilizații neolitice din Europa. Ea s-a dezvoltat între 5800 și 3200 î.Hr., acoperind o suprafață impresionantă de 350.000 km², de la Carpați până la Nipru. În inima sa se află Moldova și Muntenia românești, unde râurile Prut și Siret au hrănit comunități care au pus bazele a ceea ce înțelegem azi prin “civilizație europeană”: agricultură avansată, artizanat sofisticat și organizații sociale proto-urbane.

Descoperirea unei civilizații uitate

Povestea Cucuteni începe în 1884, când Theodor Herea, un preot din satul omonim, descoperă fragmente de ceramică fină în grădină. Acestea atrag atenția arheologilor, iar în deceniile următoare, săpăturile sistematice dezvăluie un univers întreg. Numele “Cucuteni” este românesc, dar extensia sa transcende granițe: în Moldova Republicii Moldova, situri precum Hâncești sau Soroca; în Muntenia, la Vidra sau Pietroasele; în Ucraina, la Talianki sau Maiivka. Primele explorări au fost conduse de savanți precum Hubert Schmidt și Vladimir Gorodțov, care au legat rapid aceste vestigii de o cultură comună.

Dar descoperirea nu a fost lipsită de controverse. În perioada sovietică, mai ales în Ucraina, cercetările au fost influențate de ideologia marxistă, care vedea în Cucuteni un model de societate “fără clase”. Când săpăturile de la Talianki au revelat megasituri cu mii de locuințe, ideea unei ierarhii sociale a pus în pericol carierele arheologilor, unii fiind chiar etichetați ca “dușmani ai poporului”. Astăzi, cu tehnologii moderne precum LIDAR și analiza ADN, imaginea se conturează clar: o civilizație pașnică, matriarhală, care a precedat cu secole marile imperii din Orientul Mijlociu.

Caracteristici unice: De la ceramică la megasituri

Ce făcea Cucuteni specială? În primul rând, ceramică sa era o capodoperă a artei preistorice. Olariile produceau vase policrome – roșu, alb, negru – decorate cu spirale, meandre și simboluri geometrice ce evocă yin-yang sau svastica, mult înainte ca acestea să devină universale. Aceste motive nu erau doar decorative; ele sugerează o înțelegere profundă a cosmologiei, cu spirale reprezentând ciclurile vieții și ale naturii. Kiln-urile avansate, capabile să atingă temperaturi de 1.000°C, indică o tehnologie meșteșugărească de vârf, comparabilă cu cea a Egiptului timpuriu.

Dar adevărata minune erau așezările. Spre deosebire de satele dispersate ale neoliticului vestic, Cucuteni dezvolta “megasituri” – orașe proto-urbane cu 10.000-15.000 de locuitori, planificate concentric, cu străzi drepte și case aliniate. La Talianki (Ucraina), dar și la situri din Muntenia precum Căscioarele, s-au excavat peste 1.600 de locuințe, fiecare de până la 700 m², cu vetre centrale și anexe pentru depozitare. Aceste structuri erau construite din lut ars și lemn, aranjate în cercuri ritualice, sugerând o planificare urbană ce anticipează orașele minoice cu milenii.

Societatea era, aparent, egalitară, dar cu accente matriarhale. Statuetele feminine abundă – zeițe-mame cu sâni proeminenți, simbolizând fertilitatea – iar analiza genetică arată o populație predominantă de agricultori-păstori, cu gene din Anatolia și Balcani. Ocupațiile includeau agricultură intensivă (grâu, orz, leguminoase), creșterea vitelor, vânătoare și meșteșuguri precum țesutul și prelucrarea cuprului în fazele târzii. Lipsa fortificațiilor sugerează o societate pașnică, dar ritualurile funerare – oase umane arse în podelele caselor – indică o legătură mistică cu locuința, ca un precursor al cultelor domestice europene.

Descoperiri în inima României: Moldova și Muntenia ca leagăn

Dacă Atena este mitul fondator al Greciei, atunci Moldova și Muntenia sunt rădăcinile neașteptate ale Europei. Cultura Cucuteni s-a născut aici, în bazinele hidrografice ale Siretului și Prutului, unde solurile fertile au permis prima revoluție agrară europeană. În Moldova, situri precum Cucuteni propriu-zis sau Tratești (județul Neamț) au revelat depozite de ceramică ce datând din 5200 î.Hr., cu vase binare (două compartimente unite) folosite pentru amestecarea laptelui și cerealelor – o inovație alimentară unică.

În Muntenia, extinderea spre sud-est – la Vidra (Ilfov) sau Gherăseni (Prahova) – arată o adaptare la câmpia dunăreană. Aici, săpăturile din anii ’70 au scos la iveală unelte de cupru ars, indicând tranziția spre Epoca Cuprului, și sanctuare cu altare de lut, unde se găseau ofrande de cereale și figurine. Un sit emblematic este Hârșova (Constanța, dar influențat de Muntenia), unde s-au descoperit case circulare cu diametru de 10 metri, aranjate în modele solare. Aceste descoperiri, conduse de arheologi români precum Alin Frînculeasa, subliniază cum regiunea a fost un nod de diseminare culturală, influențând culturi balcanice precum Starčevo-Körös.

Mai mult, în Basarabia (partea moldovenească a fostului principat), situri ca Petreni sau Bălăbani au dezvăluit poduri de lemn peste Prut, indicând comerț timpuriu cu mărfuri precum obsidianul din Carpați. Astăzi, Muzeul de Istorie din Chișinău expune aceste artefacte, amintind că granițele moderne sunt arbitrare în fața istoriei.

Impactul asupra Europei: O moștenire ascunsă

De ce contează Cucuteni pentru istoria europeană? Pentru că ea reprezintă prima dovadă de urbanism în continent, cu megasituri ce rivalizează cu Çatalhöyük din Anatolia, dar pe un teritoriu strict european. Influența sa se simte în culturile ulterioare: motivele spiralate apar în ceramica minoică, iar practica arderii caselor la fiecare generație (fenomen unic, observat la Trypillia) sugerează un ciclu ritualic ce a migrat spre vest. Genetic, populațiile Cucuteni au contribuit la fondul “stephanic” al Europei de Est, legând neoliticul de migrațiile indo-europene.

Mai profund, Cucuteni ne învață despre o Europă matriarhală, ecologistă, opusă narațiunii patriarhale grecești. Zeița-mamă, simbolul fertilității, anticipează cultul Demetrei, iar armonia cu natura – agricultură sustenabilă, fără defrișări masive – oferă lecții pentru criza climatică de azi. În context românesc, această cultură întărește identitatea națională: Moldova și Muntenia nu sunt periferii, ci centre ale originilor europene.

Concluzie: Timpul să rescriem harta istoriei

Europa antică nu a început la Atena, cu discursurile lui Pericle, ci în liniștea câmpiilor moldovenești, unde mâini preistorice au modelat lutul în spirale eterne. Cultura Cucuteni-Trypillia, cu așezările sale gigantice și arta sa mistică, ne amintește că istoria nu este o linie dreaptă de la Grecia la Roma, ci o rețea complexă, cu rădăcini adânci în Est. Astăzi, cu săpături noi la Scânteia (Iași) sau proiecte de restaurare în Muntenia, avem șansa să readucem în lumină această moștenire. Poate că următoarea generație de istorici va scrie manuale în care Prutul devine un Nil european, iar Cucuteni – o nouă Troie. Până atunci, data viitoare când veți trece prin Moldova, opriți-vă și ascultați: sub pământ, o civilizație șoptește că Europa noastră a început aici, acasă.