A fost cuman primul voievod al Ţării Româneşti?

Istoria formării statelor române medievale este plină de controverse și dezbateri, iar una dintre cele mai intrigante întrebări se referă la originea etnică a primului voievod al Țării Românești. Tradițional, Basarab I (aprox. 1270–1352), supranumit “Întemeietorul”, este considerat fondatorul principatului independent, dar unii istorici îl identifică pe tatăl său, Thocomerius (sau Tihomir), ca fiind adevăratul inițiator al “descălecatului” din Transilvania spre sudul Carpaților. Teoria unei origini cumane pentru această dinastie Basarabă a fost promovată de istorici precum Neagu Djuvara, dar rămâne contestată. Cumani, un popor turcic nomad originar din stepele asiatice, au migrat în spațiul carpato-dunărean în secolul al XI-lea, integrându-se în societățile locale și influențând politica regiunii prin alianțe cu mongolii și ungurii.

Această dezbatere nu este doar academică; ea atinge identitatea națională românească, sugerând o influență străină în geneza statului. În acest articol, vom explora argumentele pro și contra unei origini cumane, bazându-ne pe documente istorice, cronicile medievale, descoperiri arheologice și studii genetice recente. Vom analiza dacă primul voievod – fie Basarab I, fie Thocomerius – era într-adevăr cuman, sau dacă era un român (vlah) cu posibile influențe etnice mixte.

Cine a fost primul voievod al Țării Românești?

Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să clarificăm cine este considerat “primul voievod”. Conform documentelor istorice, Basarab I apare prima dată într-un act din 1324, emis de regele Ungariei Carol Robert de Anjou, ca “voievod al Țării Românești” și vasal al coroanei maghiare. El a condus între aproximativ 1310 și 1352, culminând cu victoria decisivă de la Posada (1330), unde a învins armata ungară și a obținut independența de facto a principatului. Basarab a mutat capitala de la Curtea de Argeș la Câmpulung după distrugerea provocată de invazia ungară și a ctitorit biserici, precum Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

Totuși, cronicile românești din secolele al XVII-lea, precum “Istoria Țării Românești”, îl asociază pe Basarab cu legenda lui Radu Negru Vodă (sau Negru Vodă), un “descălecător” din Transilvania care ar fi fondat statul în jurul anului 1290. Unii istorici, precum Denis Grigorescu în articolul din revista Historia, îl identifică pe Thocomerius – tatăl lui Basarab, menționat într-un document ungar din 1332 – ca fiind adevăratul întemeietor. Thocomerius ar fi migrat din Făgăraș (Transilvania) spre sud, susținut de mongoli, și ar fi impus autoritatea sa asupra voievozilor locali munteni și olteni. Dacă Thocomerius este primul voievod, dezbaterea se mută asupra originii sale.

Argumente în favoarea unei origini cumane

Teoria unei origini cumane se bazează pe mai multe elemente lingvistice, istorice și politice:

1. Numele de familie și onomastică: Numele “Basarab” este de origine turcică, derivat din verbul “bas-” (a apăsa, a guverna) și sufixul “-aba” (tată, senior), însemnând aproximativ “tatăl conducător”. Este similar cu nume cumane precum Terteroba sau Toktomer. De asemenea, numele tatălui, Thocomerius (posibil Tihomir sau Toktomer), are rădăcini cumane, sugerând o descendență din elitele nomade. Istorici precum István Vásáry și Neagu Djuvara argumentează că astfel de nume indică o moștenire cumană, mai ales că cumani au fost integrați în nobilimea ungară și balcanică.
2. Context politic și alianțe: Thocomerius a beneficiat de protecția regelui ungar Ladislau al IV-lea Cumanul (1272–1290) și a emirului mongol Nogai. După asasinarea lui Ladislau în 1290, Thocomerius s-a retras sud de Carpați, însoțit de sași excomunicați, și a “descălecat” la Câmpulung. Nogai l-ar fi impus ca voievod, similar cu instalarea cumanului Gheorghe I Terter la tronul Bulgariei în 1280. Această intervenție mongolă, mediată prin cumani, explică unificarea teritoriilor sub Thocomerius, care a înfrânt rezistența locală și a subsumat voievozii olteni. Documente angevine din 1325 arată că Basarab era perceput ca un lider puternic, superior regelui ungar, de către cumani din Transilvania.
3. Religie și influențe culturale: O scrisoare papală din 1327 îl descrie pe Basarab ca un “devotat prinț catolic”, ceea ce ar putea indica o origine cumană, deoarece mulți cumani s-au convertit la catolicism sub presiune ungară. Djuvara leagă acest fapt de riturile de botez cumane, deși ulterior Basarab și urmașii săi au adoptat ortodoxia.
4. Dovezi arheologice și tradiționale: Săpăturile de la Câmpulung au dezvăluit o biserică ctitorită de Thocomerius și Basarab, cu influențe transilvănene, sugerând o migrație din nord. Tradițiile cronicărești vorbesc de “închinarea” voievozilor locali lui Thocomerius, interpretată ca impunere mongolă prin intermediari cumani.

Aceste argumente sugerează că dinastia Basarabă a fost inițial o elită cumană impusă de mongoli, care s-a românizat rapid prin alianțe locale.

Argumente împotriva unei origini cumane: O descendență românească?

Criticii teoriei cumane subliniază lipsa dovezilor directe și interpretări alternative:

1. Documente care îl identifică drept vlah (român): Cel puțin patru chartere regale ungare din secolul al XIV-lea, inclusiv unul din 1332, îl numesc pe Basarab “vlahul nostru infidel” sau “transalpinul vlah”. Aceste referințe îl plasează în contextul populațiilor romanizate din Balcani, nu al nomazilor turcici. Istorici precum Matei Cazacu și Dan Mureșan resping originea cumană, argumentând că numele putea fi adoptat sau adaptat local.
2. Credința ortodoxă predominantă: Deși scrisoarea papală din 1327 sugerează catolicism, cronica iluminată ungară din 1350 îl descrie ca “schismatic perfid” (ortodox). Ctitoriile sale, precum Biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, sunt ortodoxe, iar fiica sa Teodora s-a căsătorit cu țarul bulgar Ivan Alexandru, consolidând alianțe ortodoxe.
3. Legenda lui Radu Negru și origini locale: Cronicile îl leagă pe Basarab de Radu Negru, un vlah din Transilvania, descendent din boieri olteni precum Seneslau sau Bărbat. Această tradiție îl prezintă ca un lider ales de voievozi locali, nu impus extern.
4. Studii genetice recente: Un studiu din 2012, publicat în PLOS ONE, a analizat cromozomul Y al 29 de bărbați cu numele Basarab din România. Rezultatele arată o diversitate de haplogrupuri tipice populațiilor europene (E1b1b1a2-V13, I2a-P37.2, J2b2-M241 etc.), fără linii est-asiatice asociate nomazilor turcici puri. Absența acestor markeri genetici sugerează lipsa unei origini cumane directe, deși nu o exclude total, deoarece cumani s-au amestecat cu localnicii. Studiul concluzionează că dinastia a răspândit mai mult numele decât genele, și că purtătorii moderni de Basarab au origini polifiletice, compatibile cu o descendență românească.

Aceste contra-argumente indică o origine românească, cu posibile influențe cumane prin alianțe, dar nu o descendență etnică pură.

Evidențe moderne și perspective interdisciplinare

Studiile genetice oferă o perspectivă nouă, dar limitată. Analiza din 2012 arată că haplogrupurile Basarab se aliniază cu cele din populațiile românești sudice și ucrainene, sugerând o integrare locală. Totuși, fără ADN-ul lui Basarab I însuși, concluziile rămân speculative. Arheologia confirmă migrații și ctitorii, dar nu etnia. Istoriografia modernă, influențată de naționalism, a minimalizat rolul cumanilor, dar autori precum Virgil Ciocâltan subliniază hegemonia mongolă în regiune, mediată prin cumani.

Concluzie

A fost cuman primul voievod al Țării Românești? Răspunsul nu este categoric. Dacă îl considerăm pe Thocomerius ca întemeietor, argumentele lingvistice și politice susțin o origine cumană, impusă de mongoli. Dacă ne concentrăm pe Basarab I, dovezile documentare și genetice înclină spre o identitate românească (vlahă), cu influențe mixte. Probabil, dinastia Basarabă reprezintă o sinteză etno-culturală tipică Balcanilor medievali: nomazi cumani integrați în societatea românească, contribuind la formarea statului prin alianțe și migrații. Dezbaterea rămâne deschisă, invitând la cercetări suplimentare, dar subliniază bogăția moștenirii multietnice a României. Indiferent de origine, Basarab I rămâne un simbol al independenței românești, victorios la Posada și fondator al unei dinastii care a durat secole.