Lipsa unei reacții ferme din partea liderilor aflați în poziții cheie de conducere la momentul respectiv a făcut posibilă amplificarea unor mesaje lansate din cadrul unor structuri de influență, controlate de Kremlin, care au transformat un personaj marginal într-o bombă a propagandei ruse.
Idei principale
- Alegerile din 2024 au fost marcate de o implicare directă și sistematică a Rusiei, care a folosit o infrastructură mediatică și socială creată în timp, pentru a promova un candidat pro-Kremlin. Călin Georgescu a devenit simbolul acestei influențe, fiind împins în prim-plan de rețele online, grupuri informale și platforme cu legături externe.
- Deși nu a avut experiență politică și nu a ocupat funcții publice, Călin Georgescu a fost promovat constant, încă din 2011, de cercuri și persoane care au încercat să-l impună drept o alternativă la clasa politică. Există o referință publică, făcută de Traian Băsescu referitoare la faptul că acesta i-a fost prezentat de o persoană care avea acces la președintele României, propunându-l pentru poziția de prim-ministru. Campania de imagine s-a desfășurat prin site-uri, pagini de social media și mesaje care urmăreau construirea unei credibilități artificiale.
- În fața acestei campanii de influență, autoritățile române nu au oferit un răspuns coerent. Deși existau semnale din partea presei și a instituțiilor europene privind propaganda și fake news-ul provenite dinspre Rusia, statul s-a limitat la declarații generale. Această pasivitate a permis consolidarea unei rețele de influență care a afectat procesul democratic.
Fenomenul
Înțelegerea și decriptarea fenomenului Georgescu reprezintă pași importanți pentru însănătoșirea sistemului politic românesc și consolidarea, independența și siguranța procesului electoral. Evenimentele din noiembrie 2024 au adus o perioadă de tensiune maximă în societate, în ciuda încercărilor unor lideri politici de a minimaliza gravitatea crizei care a urmat.
Testul democrației românești
Alegerile din 2024 au reprezentat un test crucial pentru democrația românească — un test pe care, din păcate, l-au picat nu doar partidele politice, ci și presa, strategii politici și instituțiile guvernamentale, în frunte cu serviciile de informații.
