În istoria Imperiului Otoman, puține povești sunt la fel de fascinante și controversate ca cea a lui Hurrem Sultan, cunoscută și sub numele de Roxelana, și a relației ei cu Suleiman Magnificul. Hurrem, o tânără captivă de origine ucraineană sau poloneză, a reușit să urce de la statutul de concubină în harem la cel de soție legală a sultanului, rupând tradiții vechi de secole. Dar cum a reușit ea să-l “păcălească” pe Suleiman, unul dintre cei mai puternici conducători ai vremii, să o ia de nevastă? Această poveste îmbină elemente de dragoste, manipulare, inteligență strategică și, poate, un strop de noroc. Vom explora pas cu pas această intrigă, bazându-ne pe surse istorice și interpretări populare, precum cele din serialul “Muhteşem Yüzyıl” (Suleyman Magnificul).
Fundalul istoric: De la captivitate la harem
Hurrem, născută probabil ca Aleksandra sau Anastasia Lisowska în jurul anului 1502-1506, provenea dintr-o familie modestă din regiunea Rohatyn, aflată azi în Ucraina. Viața ei s-a schimbat dramatic când a fost capturată de tătari în timpul unui raid și vândută ca sclavă pe piețele de la Istanbul. A ajuns în haremul imperial al lui Suleiman I, care tocmai urcase pe tron în 1520. Haremul otoman era un loc plin de intrigi, unde concubinele (odaliscele) concurau pentru atenția sultanului, dar tradiția dicta că sultenii nu se căsătoreau cu sclave – ele erau proprietate, iar rolul lor principal era să producă moștenitori.
Suleiman, supranumit Magnificul în Europa și Kanuni (Legiuitorul) în imperiu, era un conducător cultivat, poet și strateg militar strălucit. El moștenise un imperiu vast, dar inima lui a fost cucerită de această tânără cu păr roșcat și spirit viu. Conform surselor, Hurrem a atras atenția sultanului prin frumusețea ei, dar mai ales prin inteligența ascuțită și personalitatea carismatică. Ea nu era doar o concubină pasivă; era o supraviețuitoare care învățase rapid regulile jocului în harem.
Ascensiunea în harem: Dragoste sau calcul?
Relația dintre Hurrem și Suleiman a început ca una tipică pentru harem: ea a devenit favorită (haseki), născând primul copil, Mehmed, în 1521. Dar Hurrem nu s-a mulțumit cu asta. Tradiția otomană impunea regula “o mamă, un fiu” – o concubină nu avea voie să aibă mai mult de un băiat, pentru a evita luptele pentru succesiune. Hurrem a încălcat această regulă, născând cinci copii cu Suleiman: Mehmed, Mihrimah, Selim, Bayezid și Cihangir. Acest lucru a stârnit controverse uriașe în curte, dar a demonstrat influența ei asupra sultanului.
Cum a reușit? Istoricii sugerează că Hurrem a folosit o combinație de farmec personal, manipulare emoțională și alianțe strategice. Ea a învățat limba turcă, a studiat poezia și arta, devenind o parteneră intelectuală pentru Suleiman, care îi scria scrisori de dragoste sub pseudonimul Muhibbi. Dar dincolo de dragoste, Hurrem era o maestră a manipulării: a eliminat rivalele din harem, precum Mahidevran (mama lui Mustafa, primul născut al lui Suleiman), prin intrigi și zvonuri. Surse menționează că ea a folosit persuasiune, coluziune și chiar mită pentru a-și consolida poziția.
Momentul cheie: Eliberarea și “păcăleala”
Punctul culminant al poveștii este căsătoria din 1533 sau 1534, un eveniment fără precedent. Sultenii otomani nu se căsătoreau cu concubine; ei se însurau doar cu femei libere de rang nobil, de obicei din alianțe politice. Pentru a se căsători, Suleiman a trebuit să o elibereze pe Hurrem din sclavie – un act care a șocat curtea și Europa.
Aici intră elementul de “păcăleală”, popularizat în serialul “Magnificent Century”. Conform interpretării ficționale, Hurrem l-a convins pe Suleiman să o elibereze sub pretextul că vrea să facă acte de caritate (zakat), ceea ce era imposibil ca sclavă. Odată eliberată, ea a refuzat să mai împartă patul cu sultanul până nu se căsătoresc legal, invocând legea islamică care interzicea relațiile intime între un bărbat liber și o femeie liberă fără căsătorie. Suleiman, îndrăgostit nebunește, a cedat și a organizat nunta.
Istoricește, detaliile sunt mai nuanțate. Hurrem a insistat asupra eliberării pentru a-și proteja poziția și a copiilor ei. Ca soție legală, ea devenea Haseki Sultan, cu putere oficială, inclusiv în diplomație și filantropie. Ea a construit moschei, băi și spitale, consolidându-și influența. Manipularea ei a inclus și influențarea deciziilor politice, cum ar fi execuția lui Ibrahim Pașa, fostul mare vizir și prieten al lui Suleiman, pe care îl vedea ca o amenințare.
Impactul căsătoriei: O eră nouă pentru Imperiul Otoman
Căsătoria lui Hurrem cu Suleiman a marcat începutul “Sultanatului Femeilor”, o perioadă în care soțiile și mamele sultanilor au deținut putere reală. Hurrem a devenit consilieră a sultanului, corespondând cu lideri europeni precum regele Poloniei și influențând politica externă. Ea a murit în 1558, dar moștenirea ei a trăit prin copii și prin schimbarea tradițiilor otomane.
A fost o păcăleală? Unii istorici o văd ca pe o iubire adevărată, alții ca pe o manipulare abilă. Hurrem nu a fost doar o victimă a sorții; ea a transformat sistemul din interior, folosind inteligența pentru a-și asigura supraviețuirea și ascensiunea. Suleiman, deși un conducător puternic, a fost orbit de dragoste, permițându-i să rupă reguli vechi.
În concluzie, povestea lui Hurrem demonstrează cum o femeie ingenioasă poate schimba cursul istoriei. Fie că a fost dragoste sau calcul, ea a reușit să-l facă pe Suleiman să o vadă nu ca pe o sclavă, ci ca pe o egală – o regină. Această intrigă rămâne o lecție despre puterea minții în fața puterii absolute.
