Basarab I, cunoscut și ca Basarab Întemeietorul, reprezintă una dintre figurile emblematice ale istoriei românești. Ca primul voievod independent al Țării Românești, el a jucat un rol esențial în formarea statului medieval românesc, rezistând presiunilor externe și consolidând o identitate națională timpurie. Domnia sa, estimată între aproximativ 1310 și 1352, a fost marcată de victorii militare spectaculoase și de o diplomație abilă, care au transformat un teritoriu fragmentat într-un principat autonom. Dar dincolo de faptele istorice clasice, viața și moștenirea lui Basarab I ascund o serie de curiozități fascinante, care merită explorate. Acest articol își propune să dezvăluie câteva dintre ele, bazându-se pe surse istorice și dezbateri academice recente.

Originea Misterioasă: Cuman, Român sau Ambele?

Una dintre cele mai intrigante curiozități despre Basarab I este originea sa etnică și familială, care a generat controverse intense printre istorici. Numele “Basarab” provine din limbi turcice, posibil din cumană, unde “basa” înseamnă “a apăsa” sau “a domina”, iar “rab” ar putea însemna “stăpân”. Aceasta sugerează o posibilă descendență cumană, un popor nomad de origine turcică ce s-a așezat în regiunile dunărene în secolul al XIII-lea. Documentele medievale îl menționează ca fiu al lui Thocomerius (sau Tihomir), un personaj enigmatic despre care un hrisov din 1332, emis de regele ungar Carol Robert de Anjou, îl descrie ca fiind un “schismatic” (adică ortodox, nu catolic). Unii istorici susțin că Thocomerius era cuman, ceea ce ar face din Basarab un lider românizat, provenit dintr-o elită mixtă etnic.

Interesant este că, deși numele sugerează influențe turcice, cronicile vremii îl descriu pe Basarab ca pe un “vlah” (român), un lider al populației romanice din regiune. Această dualitate reflectă contextul multicultural al Europei de Est medievale, unde migrațiile și alianțele interetnice erau comune. O altă controversă ține de religia sa: a fost pagan, catolic sau ortodox? Unele surse sugerează o convertire timpurie la ortodoxism, dar altele indică influențe catolice prin alianțe cu Ungaria. Această ambiguitate face din Basarab un simbol al sintezei culturale care a definit formarea statelor românești.

Basarab I of Wallachia – Alchetron, The Free Social Encyclopedia

Bătălia de la Posada: O Ambuscadă Genială și o Umilință Regală

Fără îndoială, cea mai celebră faptă a lui Basarab I este victoria din Bătălia de la Posada, din noiembrie 1330, împotriva regelui ungar Carol Robert de Anjou. Această confruntare nu a fost doar o bătălie, ci o capcană strategică ingenioasă, care a marcat nașterea independenței Țării Românești. Regele ungar, furios că Basarab refuzase să plătească tribut și să recunoască suzeranitatea ungară, a invadat cu o armată masivă, estimată la 30.000 de oameni. Basarab, cu forțe inferioare numeric, a ales terenul: un defileu îngust din Munții Carpați, probabil în zona actuală a râului Prahova.

Curiozitatea aici ține de tactica folosită: oștenii români au așteptat ca ungurii să intre în defileu, apoi au lansat un atac surpriză, aruncând bolovani, săgeți și trunchiuri de copaci de pe stânci. Regele Carol Robert a scăpat cu viață doar deghizându-se în hainele unui slujitor și fugind, lăsând în urmă mii de morți, inclusiv nobili de rang înalt. Această înfrângere a fost atât de umilitoare încât cronicile ungare au descris-o ca pe o “rușine eternă”. Interesant, bătălia este ilustrată în Chronicon Pictum, o cronică ilustrată maghiară din secolul al XIV-lea, unde se vede clar haosul provocat de ambuscadă. Victoria nu doar că a asigurat independența, dar a și extins teritoriile Țării Românești, incluzând zone precum Oltenia și Muntenia.

The Battle of Posada in the Chronicon Pictum 1330

Alianțe Familiale și Diplomație: Legături cu Bulgaria și Mai Departe

Basarab I nu a fost doar un războinic, ci și un diplomat iscusit. O curiozitate puțin cunoscută este legătura sa cu dinastia bulgară: fiica sa, Teodora, s-a căsătorit cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei înainte de 1322, creând o alianță strategică împotriva amenințărilor comune, precum Ungaria sau Bizanțul. Această căsătorie a întărit poziția Țării Românești în Balcani și a dus la nașterea unor moștenitori care au influențat istoria regiunii.

De asemenea, Basarab a menținut relații complexe cu vecinii. Deși inițial vasal al Ungariei, el a refuzat suzeranitatea, ceea ce a dus la conflictul din 1330. După victorie, a negociat pacea, plătind despăgubiri, dar păstrând independența. O altă faptă interesantă: în 1317, Basarab era deja implicat în conflicte locale cu nobili unguri, demonstrând că ascensiunea sa a fost graduală și calculată.

Moștenirea Arhitecturală și Culturală: Biserica Domnească din Curtea de Argeș

Puțin știut este că Basarab I a fost un ctitor important. El a construit Biserica Domnească din Curtea de Argeș, care a servit ca necropolă pentru dinastia Basarabilor. Această biserică, datând din jurul anului 1350, reprezintă un exemplu timpuriu de arhitectură românească medievală, cu influențe bizantine și gotice. Curiozitatea aici este că, deși Basarab era posibil de origine cumană, el a promovat ortodoxismul, contribuind la consolidarea credinței creștine în noul stat.

Mai mult, numele “Basarab” a devenit sinonim cu dinastia care a domnit în Țara Românească timp de secole, incluzând figuri precum Vlad Țepeș (descendent indirect). Legenda lui Radu Negru, un alt întemeietor mitic, este uneori confundată cu Basarab, dar istoricii atribuie rolul principal acestuia din urmă.

Armata și Societatea: Un Lider al Oamenilor Simplii

Ca “mare voievod”, Basarab comanda o oaste populară, compusă din toți bărbații capabili să poarte arme în caz de primejdie. Aceasta reflectă o societate egalitară, unde țăranii și boierii luptau umăr la umăr. O curiozitate: fortificațiile din vremea sa erau puține, dar eficiente, precum cetatea Severin, care controla rute comerciale vitale.

Concluzie: Un Erou Etern

Basarab I rămâne un erou al Țării Românești nu doar pentru victorii, ci pentru viziunea sa de a crea un stat independent într-o epocă tulbure. Curiozitățile sale – de la originea mixtă la strategiile diplomatice și militare – ilustrează complexitatea istoriei românești. Astăzi, moștenirea sa trăiește în simboluri naționale, amintindu-ne de rădăcinile noastre rezistente. Dacă ești pasionat de istorie, explorează mai departe aceste povești, căci ele definesc cine suntem.