Anca Alexandrescu, sabotată fix înaintea alegerilor? Șirul ghinioanelor pentru speranța „suveranistă”

Politicianul de extremă dreapta Călin Georgescu a anunțat că se „disociază total” de alegerile pentru Primăria Bucureștiului din 7 decembrie și că nu sprijină vreun candidat. În august, el declarase că o va susține pe Anca Alexandrescu.

În schimb, AUR continuă să afirme că o sprijină pe Anca Alexandrescu în cursa pentru Primărie, ignorând poziția lui Georgescu, considerat politicianul „suveranist” cu cel mai mare capital de încredere în rândul electoratului. Marți, Petrișor Peiu, președintele Consiliului Național al AUR, a susținut că Călin Georgescu este „vizibil afectat” de anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, ceea ce ar explica decizia lui de a nu susține pe nimeni la alegerile locale parțiale din București.

Atât Anca Alexandrescu, cât și Călin Georgescu au lipsit de la congresul AUR de la Alba Iulia, unde George Simion a obținut un nou mandat la conducerea partidului. Absența lor a fost interpretată în presă ca un semn de potențial conflict între cei trei. Merită amintit că, în ultimii ani, au existat mai multe tensiuni între Anca Alexandrescu, Călin Georgescu și George Simion, iar reconcilierea lor a avut loc abia în studioul Realitatea TV, după anularea alegerilor prezidențiale din 2024.

Ziare.com a luat legătura cu analiștii politici Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA și George Jiglău, lector universitar în Științe Politice la Universitatea Babeș-Bolyai, pentru a ne explica în ce mod poate fi afectată candidatura Ancăi Alexandrescu de confuzia creată în rândul electoratului „suveranist”, la doar câteva zile înainte de alegerile parțiale pentru Primăria Municipiului București.

Politologul George Jiglău interpretează relațiile dintre AUR și două dintre cele mai vizibile figuri independente asociate temporar partidului — Anca Alexandrescu și Călin Georgescu — ca fiind unele strict conjuncturale. El subliniază că amândoi își urmăresc propriile trasee politice și evită afilierea directă, iar apropierea lor de George Simion a fost mereu limitată și strategică.

„Doamna Alexandrescu și, la rândul lui, Călin Georgescu sunt două personaje politice care s-au afirmat ca independenți. Doamna Alexandrescu, sigur, acum la București, candidează cu sprijinul AUR. Lansarea candidaturii ei, în acea conferință de presă, a fost cu persoane de la AUR și cu sigla AUR în spate, dar ea este un fel de „Călin Georgescu” în alegerile de la București, adică își dorește să nu fie asociată cu vreun partid, la fel cum Călin Georgescu nu a dorit să fie asociat cu vreun partid la alegerile prezidențiale și nici în cariera lui politică, așa cum a fost ea până acum. Situația ilustrează niște lucruri care cred că erau vizibile cu ochiul liber și până acum. Simion și Călin Georgescu nu sunt prieteni, nu mi-au dat impresia asta vreodată și nici nu au formulat vreodată relația dintre ei ca fiind una foarte apropiată.

Sunt două personaje care, în anumite conjuncturi, își sunt utile unul altuia; s-au afișat împreună atunci când a fost absolut esențial să se afișeze împreună, dar în rest, nici traiectoria lor de până la momentul din toamna trecută, pe 24 noiembrie, și nici de atunci încoace nu a lăsat vreodată impresia că vreunul dintre ei ar dori o relație mai apropiată.

Asta, la nivel personal, și cu atât mai mult în ceea ce-l privește pe Călin Georgescu în raport cu AUR.

Doamna Alexandrescu, cred, încearcă o traiectorie oarecum asemănătoare în contextul alegerilor de la București. Ea și-a construit o traiectorie proprie, care sigur că vine din interiorul sistemului — toată relația ei cu oamenii de la vârful PSD de-a lungul timpului — după care a urmat perioada asta de prezență în mass-media, în care și-a construit o notorietate proprie, exact așa cum Georgescu și-a construit notorietatea prin TikTok, social media și tot ce încercăm să înțelegem de anul trecut încoace”, afirmă politologul George Jiglău.

Alexandrescu, Simion și Georgescu, uniți doar prin oportunism

În analiza sa, politologul George Jiglău examinează dinamica dintre Anca Alexandrescu, Călin Georgescu și George Simion, subliniind că, deși se regăsesc pe același culoar ideologic, fiecare își urmărește propriile ambiții și propriul moment favorabil.

„Și atunci, niciunuia dintre cei doi — Georgescu și Alexandrescu — nu le-ar folosi la ceva o apropiere față de AUR. Mie mi se pare că Georgescu, Alexandrescu și, la rândul lui, și Simion sunt trei personaje care, în mod evident, se află pe același culoar politic, iar fiecare este extrem de ambițios, fiecare își așteaptă rândul și conjunctura favorabilă. Între ei cred că există o competiție și o colaborare doar atunci când este necesar.

Și, în egală măsură, ei sunt niște vehicule diferite. Adică AUR este un vehicul care funcționează atunci când avem alegeri de partid — alegeri parlamentare, alegeri locale — când pe buletinul de vot avem partide și e nevoie ca alegătorii din această zonă a societății, care aderă la astfel de opinii politice, să aibă pe ce pune ștampila. Atunci apare AUR. Sigur, mai sunt și alte partide mai mici”, a continuat politologul.

Politolog: „Relațiile dintre cei trei se vor reconfigura”

Politologul George Jiglău analizează relațiile fluctuante dintre Călin Georgescu, Anca Alexandrescu și George Simion, arătând că utilitatea fiecăruia depinde de tipul de competiție electorală și de momentul politic.

„Când sunt alegeri în care oamenii votează persoana, nu partidul, Georgescu a fost în mod evident foarte util, doamna Alexandrescu este utilă acum, în contextul Bucureștiului, iar Simion nu a fost atât de util în toamna trecută, pentru că și el a fost surprins de ceea ce s-a întâmplat. A fost util în contextul din mai, dar — după cum a zis chiar el — pentru că Georgescu nu a putut să candideze. Cine știe, poate ar fi candidat oricum și dacă Georgescu era lăsat, dar nu putem ști; așa au fost prezentate lucrurile.

Cred că absența celor doi de la congres este oarecum firească în contextul acestor relații și cred că asta va persista în funcție de cum vor evolua traiectoriile fiecăruia dintre ei — și Georgescu, și Alexandrescu, și Simion — dacă vor rămâne toți trei în prim-plan pe acest culoar politic. Poate o să apară și alții, poate unul dintre ei o să dispară într-un fel sau altul, o să iasă în lateral sau va fi scos în lateral. Atunci, relațiile dintre ei se vor reconfigura.

Nu cred că le-ar servi vreunuia să ajungă la o situație de conflict, chiar dacă nu se simpatizează neapărat, dar nici nu se vor apropia mai mult decât este cazul. Vor rămâne în genul acesta de colaborare de fațadă — dar mai mult decât de fațadă. E o colaborare, cred, reală, dar nu până în punctul în care să fie toți în același vehicul”, a mai precizat George Jiglău.

Se restrânge cercul de influență din jurul lui Simion

Politologul Cristian Pîrvulescu interpretează recentele evoluții din interiorul AUR ca pe un semnal clar al concentrării puterii în mâinile liderului partidului. El subliniază că modul în care George Simion își restructurează cercul apropiat are implicații directe asupra direcției și stabilității formațiunii.

„Absența Ancăi Alexandrescu și a lui Călin Georgescu de la congresul AUR sugerează o restrângere deliberată a cercului de influență din jurul lui Simion. Alexandrescu reprezenta legătura cu o zonă mediatică ce putea conferi partidului un aer de profesionalizare, iar lipsa ei arată renunțarea la această direcție în favoarea controlului direct asupra mesajelor. În privința lui Călin Georgescu, distanțarea este încă și mai semnificativă. Prezența lui fusese folosită pentru a proiecta o legitimitate intelectuală și geopolitică, deși una profund controversată. Faptul că nu a participat indică fie o ruptură personală, fie înțelegerea faptului că apropierea de personaje prea radicale compromite orice tentativă de normalizare.

În ansamblu, congresul confirmă strategia de izolare și personalizare totală a partidului. Simion elimină orice voce alternativă, își conservă monopolul asupra identității AUR și mizează pe mobilizare emoțională în locul consolidării instituționale. Este o formulă eficientă pe termen scurt, dar riscantă pe termen lung, pentru că un partid fără pluralism intern are aceeași rezistență ca liderul său și se prăbușește odată cu el”, a afirmat Cristian Pîrvulescu.