Câteva citate din Biblie, în care se vorbeşte despre „fraţii şi surorile” lui Iisus, au stârnit multe controverse în rândul teologilor. Chiar şi astăzi există grupări religioase care susţin că Iisus nu a fost singurul fiu al Mariei.
„Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi?” (Marcu 6,3), spune mulţimea adunată la sinagoga din Nazaret, locul unde copilul Iisus citeşte şi interpretează un pasaj din profetul Isaia. Citatul din Evanghelia după Marcu a produs multe discuţii în rândul teologilor pe tema fraţilor lui Iisus. De altfel, aceeaşi referire o regăsim şi la Matei 13,55: „Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?”
Conform Sinaxarului Ortodox, în Evanghelii se vorbeşte, uneori, despre „fraţii” lui Iisus, între care sunt menţionaţi Iacov, Iosif, Iuda şi Simon, precum şi câteva surori. O tradiţie din secolul al II-lea spune că aceşti „fraţi şi surori” proveneau din căsătoria precedentă a lui Iosif cu o femeie numită Salomeea, el fiind văduv înainte de logodna sa cu Fecioara Maria. Astfel, aceştia ar fi fost fraţi vitregi şi surori vitrege. Sfântul Iosif era totodată fratele mai mare al lui Cleopa care, de asemenea, a fost căsătorit cu o femeie numită Maria (care este probabil aceeaşi cu cea numită „Maria, Mama lui [Iacov cel Mic şi a lui] Iosi” (Marcu 15, 40;47) , astfel încât se poate ca „fraţii” lui Iisus amintiţi să fi fost mai degrabă veri, termenul grecesc „adelphos” tradus prin „frate” fiind folosit şi în cadrul familiei extinse.
„În toate pasajele Noului Testament menţionate, cuvântul frate este redat de grecescul adelphos, iar cuvântul soră de grecescul adelphé. Aceşti termeni sunt lipsiţi de ambiguitate. Combinaţia dintre alfa copulativ şi radicalul delphys (uter) înseamnă etimologic născut [ă] din acelaşi pântece. Desigur, cuvintele greceşti din Evanghelii, ca toate cuvintele din greacă clasică cunosc şi un sens metaforic a cuvântului frate, similar cu cel de astăzi… cuvântul frate se referă adesea la ucenicii şi apostolii lui Iisus. De asemenea, este cert faptul că primii creştini se numeau între ei fraţi şi surori”, arată profesorul dr. Ştefan Munteanu, citat de Doxologia.ro.
Conform aceleiaşi surse, în anul 380, un creştin din Roma pe nume Helvidius a compus o scriere în care afirma că Fecioara Maria a avut cu Iosif, după naşterea lui Iisus, alţi copii care sunt fraţii şi surorile menţionaţi în textele Evangheliei. În scurt timp monahul Iovinian şi de Bonosus, episcop de Sardica, în Illyria, au adoptat concepţia lui Helvidius.
Helvedius a fost excomunicat de Biserică pentru ideile lui, dar mai mulţi teologi au încercat să explice aceşti termeni de „fraţi şi surori”. Astfel, Fericitul Ieronim a fost părintele bisericesc ce a susţinut că „fraţii” lui Iisus sunt de fapt „veri”, şi că Maria şi Iosif au rămas neprihăniţi.
„În limba vechilor evrei cuvântul frate (’ah) putea însemna, atât frate de sânge, cât şi frate vitreg, nepot sau văr. La trecerea din ebraică în greacă, susţinea Fericitul Ieronim, traducerea Septuagintei a redat în mod constant ’ah prin adelphos, ceea ce înseamnă, fără îndoială, frate. Astfel s-a ajuns să se considere ca în Noul Testament verii lui Iisus să fie desemnaţi ca fraţii Săi”, scrie Ştefan Munteanu.
Cu toate acestea, numeroase culte neoprotestante susţin că Maria nu este fecioară, că a avut şi alţi copii în afară de Iisus, astfel încât ea este o femeie normală, ca toate celelalte, nefiind necesară o cinstire aparte pentru ea. Aşa s-ar explica şi pasajele din Scriptură unde se face referire la fraţii şi surorile Domnului.
„Problema mariologiei nu este nici nouă, nici încheiată. De la Nestorie, care nu înţelegea întruparea Domnului şi tăgăduia fecioria Mariei, până la secte care nu văd în naştere decât un simplu fapt biologic, discuţiile au degenerat. Biserica Răsăritului a mărturisit dintru început că din Fecioara maria, fiul lui Dumnezeu s-a făcut om…a rămas fecioară şi după naştere fiindcă n-a cunoscut bărbat”, scrie părintele P.I. David în „Manual de Sectologie” (Constanţa-1999).
