În istoria României moderne, puține evenimente au rămas învăluite în atât de mult mister precum asasinatul lui Barbu Catargiu, primul prim-ministru al Principatelor Române Unite. Pe 8 iunie 1862, la București, sub Dealul Mitropoliei, un glonț tras din umbră a pus capăt vieții unui om politic conservator, care se opunea cu înverșunare reformelor radicale propuse de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Deși ancheta oficială a fost oprită brusc de însuși Cuza, speculațiile nu au încetat niciodată. Cine au fost adevărații asasini? A fost o crimă politică orchestrată de liberali, sau chiar domnitorul a avut un rol în complot? Articolul de față explorează secretele acestui asasinat, bazându-se pe documente istorice și teorii susținute de istorici.

Unirea Principatelor și luptele politice

Pentru a înțelege motivele din spatele crimei, trebuie să ne întoarcem la începuturile statului român modern. În 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării Românești, realizând unirea celor două principate sub un singur conducător. Recunoașterea internațională a venit în 1861, iar în ianuarie 1862, Cuza l-a numit pe Barbu Catargiu în funcția de prim-ministru al guvernului unic. Catargiu, un boier conservator născut în 1807 la București, provenea dintr-o familie influentă și deținea ranguri boierești înalte, ajungând până la logofăt. El reprezenta interesele marilor proprietari de pământ și se opunea vehement reformelor agrare propuse de Cuza, care vizau împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești.

Tensiunile politice erau la apogeu. Liberalii radicali, susținuți de Cuza, doreau schimbări rapide, în timp ce conservatorii, conduși de Catargiu, pledau pentru o evoluție lentă, protejând privilegiile boierimii. Pe 8 iunie 1862, în cadrul Adunării Deputaților, Catargiu a rostit un discurs memorabil, amenințând cu demisia dacă reforma agrară va fi adoptată: “Voi prefera să mor decât să semnez o astfel de lege”. Câteva ore mai târziu, el era mort. Acest context politic sugerează că asasinatul nu a fost un act izolat, ci o consecință a luptelor pentru putere.

Detaliile asasinatului: O crimă perfect orchestrată?

Evenimentul s-a petrecut la ora 17:00, pe când Catargiu se întorcea de la ședința Adunării, într-o trăsură deschisă alături de Nicolae Bibescu, prefectul Poliției Capitalei. Trăsura trecea pe sub turnul Mitropoliei, un loc aglomerat, când un glonț a fost tras din mulțime, lovindu-l pe prim-ministru în ceafă. Rapoartele oficiale descriu un atac fulgerător: asasinul a tras de pe stradă, profitând de aglomerație, și a dispărut imediat. Bibescu, care se afla lângă victimă, a supraviețuit nevătămat, ceea ce a ridicat suspiciuni imediate.

Martorii au descris un bărbat înalt, îmbrăcat în straie populare, care a fugit spre Dealul Mitropoliei. Poliția a arestat câțiva suspecți, printre care un anume Dumitru Vlădoianu, un țăran din Ilfov, dar probele erau inconsistente. Ancheta a fost condusă inițial de Bibescu însuși, care a raportat că asasinul ar fi fost un radical liberal. Totuși, la doar câteva zile după crimă, Cuza a ordonat încetarea investigațiilor, declarând că “adevărul va ieși la iveală singur”. Acest ordin a alimentat teorii conspiraționiste, transformând cazul într-o “crimă politică perfectă”, după cum o numește istoricul Stelian Neagoe.

Suspecții principali: Liberali radicali și posibila complicitate a lui Bibescu

Cine ar fi avut motive să-l elimine pe Catargiu? Principalii suspecți au fost liberalii radicali, grupați în jurul unor figuri precum Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti. Aceștia vedeau în Catargiu un obstacol major în calea reformelor. Unele surse sugerează că asasinul ar fi fost un anume Gheorghe Bogati, un aventurier maghiar implicat în mișcări revoluționare, plătit de liberali. Alte teorii îl indică pe Nicolae Bibescu însuși ca fiind complice. De ce? Bibescu, frate al fostului domnitor Gheorghe Bibescu, avea propriile ambiții politice și ar fi putut beneficia de dispariția lui Catargiu. Faptul că glonțul l-a ocolit pe Bibescu, aflat la doar câțiva centimetri distanță, a fost considerat suspect de contemporani.

Mai mult, rapoartele poliției menționează că Bibescu ar fi întârziat intervenția forțelor de ordine, permițând asasinului să scape. Istoricul Neagoe subliniază că “enigma crimei” persistă datorită lipsei de probe concrete, dar indiciile pointează spre o conspirație internă în rândul elitei politice. Totuși, niciunul dintre acești suspecți nu a fost condamnat oficial, iar dosarul a rămas clasat.

Bănuiala de complicitate a lui Alexandru Ioan Cuza

Cea mai controversată teorie implică direct pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Deși Cuza era un reformator progresist, el se confrunta cu opoziția fermă a lui Catargiu, care bloca inițiativele sale cheie. Unii istorici, precum cei citați în articolele de presă istorică, sugerează că Cuza ar fi știut de complot sau chiar l-ar fi încurajat tacit. Motivul? Eliminarea unui rival politic ar fi permis domnitorului să-și impună agenda, inclusiv reforma agrară din 1864, care a urmat la doi ani după asasinat.

Dovezile indirecte includ ordinul lui Cuza de a opri ancheta, ceea ce a împiedicat elucidarea cazului. Biografii precum cei din sursele istorice notează că Cuza avea legături strânse cu liberalii radicali și că asasinatul a servit intereselor sale. Totuși, aceste acuzații rămân speculative; nu există documente care să-l incrimineze direct pe Cuza. Istoricul Stelian Neagoe concluzionează că, deși implicarea domnitorului este plauzibilă, ea nu poate fi dovedită dincolo de orice dubiu, transformând cazul într-unul dintre marile mistere ale istoriei românești.

Urmările și moștenirea: Un mister care persistă

Asasinatul lui Barbu Catargiu a provocat un scandal imens în epocă, ducând la instabilitate politică. Guvernul conservator a căzut, iar liberalii au preluat puterea, accelerând reformele. Totuși, crima a rămas nerezolvată, alimentând literatură și dezbateri istorice. În zilele noastre, istorici precum cei din “Revista Istorică” analizează cazul ca pe un exemplu de violență politică în formarea statului modern.

De ce persistă misterul? Lipsa tehnologiilor moderne de investigație, influența politică asupra justiției și distrugerea unor documente au contribuit la asta. Astăzi, asasinatul lui Catargiu ne amintește de fragilitatea democrației incipiente și de prețul plătit pentru unificare. A fost Cuza un complice? Au fost liberalii adevărații orchestratori? Răspunsurile definitive lipsesc, dar secretele acestui asasinat continuă să fascineze, oferind lecții despre putere, trădare și istorie.