Cine a fost nemțoaica Mite Kremnitz, a doua marea iubire a lui Eminescu după Veronica Micle?

Când vorbim despre viața sentimentală a lui Mihai Eminescu, istoria literară și memoria colectivă evocă aproape instantaneu numele Veronicăi Micle. Ea a fost “îngerul și demonul”, pasiunea devastatoare care i-a marcat existența. Totuși, în umbra acestei iubiri tumultuoase, a existat o altă femeie – complet diferită ca temperament, statut social și înfățișare – care a reușit să-i tulbure inima poetului și să inspire unele dintre cele mai delicate versuri din literatura română.

Aceasta a fost Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu și o prezență aristocratică la Curtea Regală a României.

Cine a fost Mite Kremnitz?

Născută Marie von Bardeleben în 1852, în Germania, Mite provenea dintr-o familie de rang înalt (tatăl său era chirurgul renumit Adolf von Bardeleben). Educația sa a fost una aleasă, tipic germană: rigidă, cultă, orientată spre arte și literatură.

Destinul ei se leagă de România prin căsătoria cu dr. Wilhelm Kremnitz, medicul personal al Regelui Carol I și al familiei regale, dar și prin sora sa, Clara, care era soția celebrului critic literar și politician Titu Maiorescu.

Ajunsă la București în 1875, Mite a intrat rapid în cercurile înalte ale societății. A devenit doamnă de onoare a Reginei Elisabeta (cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva) și o scriitoare activă. Era o femeie frumoasă, blondă, cu o eleganță rece, nordică, contrastând puternic cu frumusețea brunetă și vulcanică a Veronicăi Micle.

Întâlnirea: Profesorul de română și eleva de la curte

Eminescu a cunoscut-o pe Mite Kremnitz în casa lui Titu Maiorescu, locul de întâlnire al elitei intelectuale de la Junimea. În acea perioadă (1878-1879), Eminescu traversa o perioadă dificilă în relația cu Veronica și căuta refugiu în muncă și discuții intelectuale.

Relația lor s-a cimentat într-un cadru profesional, care a alunecat rapid spre intimitate sufletească. Mite dorea să învețe limba română la perfecție pentru a putea scrie și traduce. Cine ar fi fost un profesor mai bun decât redactorul de la “Timpul”, geniul neînțeles care frecventa casa cumnatului ei?

Mite îl descrie în memoriile sale (Amintiri fugare despre Eminescu) cu o sinceritate brutală, dar plină de admirație:

“Era un bărbat greoi, neîngrijit… nu avea manierele unui om de lume. Când însă începea să vorbească, totul se schimba. Ochii săi mari și negri aruncau flăcări.”

Idila din “Atelierul” Literar

Lecțiile de limba română s-au transformat în ședințe de lucru literar. Eminescu venea des în casa familiei Kremnitz. Acolo, cei doi lucrau la dicționarul etimologic al lui Laurian și Massim sau traduceau poezii.

Pentru Eminescu, Mite reprezenta un ideal de puritate și liniște, opusul furtunii pe care o trăia cu Veronica. Era atras de cultura ei, de finețea ei și, inevitabil, de inaccesibilitatea ei. Mite era o femeie măritată, cu un statut social superior, intangibilă.

Mite, la rândul ei, era fascinată de geniul lui, deși admitea, cu o oarecare cochetărie, că se distra pe seama stângăciei lui amoroase. Într-o scrisoare către Maiorescu, ea recunoștea că îi plăcea să fie adorată de poet, deși nu intenționa să răspundă sentimentelor lui cu aceeași intensitate.

Cadoul de ziua ei: “Atât de fragedă…”

Momentul de apogeu al acestei iubiri platonice s-a consumat în iarna anului 1879. De ziua de naștere a Mitei (4 ianuarie), Eminescu i-a dăruit un caiet roșu, legat în piele, transcris cu o caligrafie impecabilă.

Acest caiet conținea poezia “Atât de fragedă”, una dintre capodoperele liricii eminesciene, scrisă special pentru ea. Versurile surprind exact esența relației lor: admirația pentru o frumusețe aproape ireală și regretul că această iubire este imposibilă.

“Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși.”

Eminescu o vedea ca pe o apariție “de marmură”, o ființă superioară care plutește deasupra mizeriei cotidiene. Totuși, poezia se încheie cu o notă de resemnare dureroasă:

“Mă voi feri în calea-mi De tine-o să mă feresc”

De ce s-a stins iubirea?

Idila cu Mite Kremnitz a fost scurtă. A durat intens doar câteva luni. Motivele răcirii au fost multiple:

1. Diferența socială: Eminescu, sărac și boem, nu avea nicio șansă reală la o relație cu o doamnă de la Curtea Regală, soție de medic regal. El însuși a realizat ridicolul situației și imposibilitatea ei.

2. Revenirea Veronicăi: Pasiunea pentru Veronica Micle nu se stinsese niciodată cu adevărat. Când Veronica a aflat de “rivala” de la București, a intervenit, iar Eminescu a revenit în mrejele primei sale iubiri.

3. Răceala Mitei: Deși flatată, Mite Kremnitz era o femeie pragmatică. Nu era dispusă să își sacrifice poziția pentru o aventură romantică cu un poet instabil. În memorii, ea mărturisește că, odată ce Eminescu a devenit prea insistent și pasional, ea s-a retras, tratându-l cu o răceală politicoasă.

Moștenirea Mitei Kremnitz

După episodul cu Eminescu, Mite Kremnitz și-a continuat viața literară și socială. A devenit o scriitoare prolifică, colaborând strâns cu Regina Elisabeta (sub pseudonimul comun Dito und Idem). A publicat romane și nuvele care au avut succes în epocă, multe cu tematică românească.

A părăsit România după moartea soțului ei (1897) și s-a stabilit la Berlin, unde a murit în 1916.

Cu toate acestea, locul ei în istorie este asigurat nu de romanele sale, ci de faptul că, pentru o scurtă perioadă, a fost muza “Luceafărului”. Ea a fost singura femeie care i-a oferit lui Eminescu o alternativă la iubirea chinuitoare pentru Veronica: o iubire calmă, luminoasă, dar, din păcate, la fel de imposibilă.

Concluzie

Mite Kremnitz rămâne în istoria literaturii române drept “a doua iubire” a lui Eminescu, dar rolul ei a fost esențial. Ea a inspirat o latură a poeziei eminesciene marcată de eleganță și resemnare nobilă. Dacă Veronica a fost focul care l-a mistuit, Mite a fost lumina rece și distantă a unei stele spre care poetul a privit cu speranță, înainte de a coborî din nou în propriul său abis.

Doriți să explorăm mai în detaliu o analiză comparativă a poeziilor inspirate de Veronica Micle față de cele inspirate de Mite Kremnitz?