În frumoasa cetate a Țării Românesti, Curtea de Argeș, se află o sumedenie de povești ascunse pe care, dacă le-ați auzi, cu siguranță v-ar marca pe viață. În biserica domneasă de aici, odihnește pe veci templierul. În momentul în care oasele acestuia au fost deshumate, misterul asupra lui s-a adâncit.
Era îmbrăcat în haine cu simboluri de pe alte tărâmuri, dar surpriza cea mai mare era starea sa: perfect conservată. Istoricii au și ei câteva variante: Negru Vodă, Vlaicu Vodă, un teuton sau un templier. Deasupra mormântului stau imagini enigmatice: Fleur de Lis și Fecioara Maria intr-o ipostază rară în iconografie: însărcinată cu Isus.
Biserica Domnească din Curtea de Argeș datează din secolul al XIV-lea. A fost începută de familia domnitorului Basarab și poartă azi hramul Sfântului Nicolae. Aceasta găzduiește 14 morminte voievodale care au stârnit controverse în rândul istoricilor, pritre ei numarându-se însuși Nicolae Iorga. La începutul secolului XX, aceștia au încercat să afle identitățile fețelor domnești.
Când au verificat ce se mai poate salva din biata clădire, istoricii au descoperit pictura originală, ascunsă sub straturile noi. În naos a fost găsită o pictură cu Fecioara Maria însărcinată. Simbol extrem de rar întâlnit în lumea creștină. Pe un alt perete a fost descoperită crucea inversată a Sfântului Petru.
Când au ajuns la morminte, au deschis lespedea de pe mormântul cu numărul 10. Aceasta are sculptată o cruce templieră, iar la cap o Stea a lui David. Pe ea se află simboluri nespecifice lumii medievale românești. Adică un arbore al vieţii cu o stea în 12 colţuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. Nicolae Iorga a exclamat: „Doamne, Iartă-ne pentru ce am făcut!”
Templierul era perfect conservat la deshumare
Pentru că la prima deshumare trupul cavalerului fusese perfect conservat, oamenii au început să spună că ar fi vorba de un inițiat. Acesta avea diademă de mărgăritare pe cap, strânsă cu un lanţ de aur peste părul lung și roșu. Avea o tunică purpurie cu zvastici, nasturi din aur, mărgăritare la gât.
Purta o centură brodată cu metal preţios înfățișând un castel cu patru turnuri, precum și o catarama cu o lebădă cu cap de femeie. Pe degetele lungi, cavalerul purta inele marcate cu litere latine. În momentul în care hainele au intrat în contact cu aerul, s-au distrus. Podoabele au ajuns la Muzeul Național de Istorie, unde se află și azi.
Pe mormânt se află trecut numele Vladislav Vlaicu. Unii istorici spun că acolo s-ar afla, de fapt, voievodul Radu Negru. Din păcate, osemintele nu au fost supuse testării ADN sau datării cu izotopul C14. Din nou, unii susțin că nu a fost nevoie, alții că testările nu au fost solicitate. Cu toate acestea, scriitorul Vasile Lovinescu are o teorie interesantă și argumentată, pe care o vom reda și noi:
„Întemeierea Țărilor Române a fost făcută de iniţiaţi în vechile mistere, moştenite de la daci, care şi ei le-au căpătat anterior. Până la anul 1300, când intră în istorie, Basarabii sunt o castă, nu o familie, casta sacerdotală a dacilor, „purtătorii de căciuli. Cavalerul cu lebădă este, la rândul lui, un iniţiat întrucât pe sarcofag se află dăltuit Arborele vieţii, „Y”-ul sacru al lui Ianus, iar paftaua aminteşte că, în urmă cu 4000 de ani, Polul Ceresc era în Constelaţia lebedei sau a dragonului. Mulţi domni ai noştri, până la Mihai Viteazul, au fost conştienţi de descendenţa lor, adăugându-și în faţa numelui particula „IO”, care înseamnă „Ianus – „Regele Dacilor”
