Detalii SURPRINZĂTOARE despre Ilie Bolojan! Mama premierului, rugăminte sinceră pentru fiul său: „Dragul mamei, nu…”

Floarea Bolojan, mama premierului Ilie Bolojan, are 87 de ani și vorbește cu multă căldură despre fiul ei, ajuns în fruntea Guvernului României. Femeia trăiește în satul Birtin, din comuna Vadu Crișului, aproape de Oradea, și își amintește cu emoție de copilăria mezinului familiei, pe care îl vedea mereu cu o carte în mână. Spune că acest obicei nu s-a schimbat nici astăzi, iar premierul continuă să citească până târziu în noapte.

Mama lui Ilie Bolojan a făcut mai multe dezvăluiri despre viața de familie și despre felul în care și-a crescut copiii. Floarea Bolojan este mama a doi băieți, Florian și Ilie, și mărturisește că și-a dorit dintotdeauna doi copii, pentru că știe cât de grea poate fi singurătatea, ea însăși fiind copil unic. Dacă Florian a ales drumul matematicii și a devenit profesor, Ilie s-a orientat spre viața publică și spre politică.

Femeia spune că între cei doi frați a existat mereu o diferență clară de vârstă și de temperament. Fratele mai mare seamănă mai mult cu tatăl lor, fiind mai impulsiv și extrem de muncitor, în timp ce Ilie ar semăna mai mult cu ea și cu bunicul său, pe care îl descrie ca pe un om bun și liniștit. Despre actualul premier, mama sa povestește că a fost încă din copilărie un băiat foarte cuminte, care nu obișnuia să folosească vorbe urâte, nu bea și nu fumează:

„Îi diferență între băieți. Că ăla e cu 14 ani mai mare ca el. Eu n-am vrut să rămâie primul băiat singur. Că eu am fost singură și știu ce înseamnă singurătate. Ești fiul ploii. Primul seamănă cu tată-său, mai nervos și harnic de rupe. Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tatăl meu. Tatăl meu a fost un om bun, așa ca el. El, de micuț, n-o înjurat, n-o știut ce înseamnă să înjuri, sub nici o formă. Nici în ziua de astăzi nu știe. Nu bea, nu fumează.”

Cu tristețe, Floarea Bolojan și-a amintit și de un alt copil pe care l-a pierdut la doar nouă luni. Mărturisește că acea durere a marcat-o profund și că, atunci când s-a născut Ilie, a trăit cu teamă, gândindu-se că ar putea trece din nou printr-o asemenea tragedie. Din fericire, mezinul familiei a crescut sănătos și a ajuns să fie sprijinul și mândria ei.

Mama premierului își amintește că Ilie Bolojan a început să vorbească foarte devreme și că a fost un copil liniștit, ascultător și plin de bunătate. Povestește cu drag despre cuvintele stâlcite din copilărie și despre felul în care fratele mai mare încerca să-l învețe să vorbească mai corect. De asemenea, spune că avea și talent muzical, moștenit din familie, însă rușinea l-a împiedicat să cânte mai târziu în public, deși în primii ani de viață fredona cu plăcere.

Floarea Bolojan a povestit și cum a fost ales numele fiului său. A decis să îl cheme Ilie, după tatăl său, iar al doilea nume, Gavril, a fost ales în memoria copilului pe care l-a pierdut, dar și pentru că avea o puternică semnificație religioasă. În satul natal, lumea îl știe simplu, drept Ilie, însă mama sa crede că aceste nume sfinte i-au purtat noroc și l-au însoțit pe drumul vieții:

„De Gavril n-o știut nimeni până când n-o ajuns în Oradea. M-am gândit pe urmă și-am socotit așa: Ilie îi Sfântul Proroc Ilie, Gavril îi Arhanghelul Gavril care-o vestit pe Fecioara Maria că va naște pe Iisus. Deci are două nume sfinte. Cred că și asta l-o ajutat. Că el în București nu s-o dus de capul lui. Dumnezeu l-o trimis acolo, să salveze. Dacă Dumnezeu îl susține, PSD-ul nu poate face nimic!”

Ajunsă la o vârstă înaintată, mama premierului spune că trăiește dintr-o pensie de urmaș mai mică de 3.000 de lei. Vorbește simplu despre anii grei prin care a trecut, mai ales după ce soțul ei a rămas paralizat timp de 13 ani. În acea perioadă, spune că a fost nevoită să ducă singură greul casei, să muncească și să se gospodărească astfel încât familiei să nu-i lipsească nimic. Consideră că la sat, dacă omul este muncitor, poate să se descurce, pentru că are grădină, animale și hrană din gospodăria proprie.

Tot ea spune că a descoperit, în timp, secretul unei căsnicii liniștite. Povestește că soțul ei era un om iute la mânie, dar bun la suflet, și că a învățat să evite conflictele retrăgându-se atunci când tensiunile creșteau. Le-a dat același sfat și nurorilor sale, explicându-le că o ceartă se stinge mai repede dacă unul dintre parteneri nu o întreține.

Despre Ilie Bolojan, Floarea Bolojan spune că a fost mereu atras de carte. Își amintește că mergea cu animalele la păscut având tot timpul o carte la el și că citea oriunde se afla. Spune că și acum are aceeași pasiune pentru lectură și că, de multe ori, o sună seara târziu, mărturisindu-i că încă citește. Mama sa vorbește cu drag despre această disciplină pe care fiul ei a păstrat-o de-a lungul vieții.

În același timp, ea își amintește și lucruri mai mici, dar semnificative, din copilăria lui. Spune că era pretențios la mâncare și că nu suporta anumite feluri, dar că a rămas mereu un copil ascultător și sensibil.

Floarea Bolojan mărturisește că nu a avut parte de vacanțe și că nu a văzut niciodată marea. Viața ei a fost una dedicată familiei, muncii și gospodăriei. Bucuria cea mai mare, spune ea, au fost copiii săi, pe care i-a crescut cu sacrificii, dar și cu multă dragoste.

Vorbind despre cariera politică a fiului ei, mama premierului spune că Ilie Bolojan a intrat de tânăr în politică și a ales Partidul Național Liberal pentru că acolo a simțit că se regăsește. Urmărește atent știrile și mărturisește că o doare atunci când vede atacurile îndreptate împotriva fiului său. Îl descrie ca pe un om foarte bun, muncitor și dedicat, convinsă fiind că merită mai multă înțelegere:

„E un băiat care nu mai are păreche, băiatul meu… Nu mai are păreche, așa un băiat bun. Nu-mi place de bucureșteni, în general, că dau în el ca-n sacul de box. Da nu merită, săracul! El o făcut Oradea Parisul României. Parisul României! Cred că și-acolo, la București, poate bate. Dar PSD-ul a tot votat contra lui, nu-l susține, ca să pice. Dacă pică, nu-i face mare rău, că vine acasă. Și scapă de stresul aista grozav.”

Înainte ca Ilie Bolojan să ajungă la București, spune că a discutat mult cu el. La început nu și-a dorit ca fiul ei să plece, însă în cele din urmă l-a încurajat să accepte această misiune. I-a dat și un sfat clar, rugându-l să nu demisioneze la presiunea adversarilor politici, ci să își ducă mandatul mai departe și să lase faptele să vorbească:

„N-am vrut să meargă Ilie acolo (n.red. – la București) prima dată. Amu, l-am încurajat. I-am zis să meargă. «Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ului! Dacă ei vor să te dea afară, deie-te! Dar tu nu demisiona. Să vedem pe cine-or pune în locul tău și ce-or face după aceea!»”

În ceea ce privește defectele fiului său, Floarea Bolojan spune că are unul singur: este prea blând și prea sufletist. Crede că tocmai această bunătate îl face uneori vulnerabil în fața celor care îl atacă. Cu toate acestea, îl îndeamnă să rămână puternic și să facă ceea ce consideră corect pentru oameni și pentru țară.

Mama premierului vorbește și despre propriile cheltuieli, explicând că din pensia pe care o primește plătește facturile, medicamentele și toate cele necesare traiului de zi cu zi. Spune că nu s-a plâns niciodată, pentru că a fost obișnuită să împartă puținul cu grijă și să se descurce prin muncă și chibzuință.

În final, Floarea Bolojan transmite că fiul ei nu a făcut rău nimănui și că multe dintre criticile care i se aduc sunt nedrepte. Îl apără cu toată convingerea unei mame care își vede copilul ca pe un om bun, muncitor și onest. Chiar dacă nu este ocolită de comentarii acide la adresa scenei politice și a altor lideri, mesajul ei rămâne clar: are încredere în Ilie Bolojan și crede că acesta trebuie să își continue drumul, indiferent de presiuni.