AUR, prin senatorul Petrișor Peiu, lansează acuzații extrem de dure la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză că ar fi acționat împotriva intereselor României după ce și-ar fi dat acordul ca gazele naturale din Marea Neagră să fie depozitate în Ucraina. Într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, senatorul se întreabă retoric: „Cărei țări a jurat credință?”
Potrivit lui Petrișor Peiu, actuala coaliție de guvernare ar fi depășit orice limită, iar documentul semnat de Nicușor Dan ar reprezenta, în opinia sa, unul dintre cele mai rușinoase momente din istoria recentă a României. Senatorul AUR afirmă că prin această înțelegere s-ar deschide calea ca viitoarea producție de gaze provenită din Marea Neagră, în special din perimetrul Neptun Deep, să fie stocată pe teritoriul Ucrainei, sub pretextul asigurării nevoilor energetice ale statului vecin și al păstrării în siguranță a resurselor extrase.
În interpretarea acestuia, semnătura președintelui ar însemna începerea demersurilor pentru ca partea de producție ce revine Romgaz din exploatarea Neptun Deep să fie trimisă în Ucraina pentru înmagazinare. Peiu susține că, în condițiile în care zăcământul ar putea produce anual între 7 și 8 miliarde de metri cubi de gaze, cota Romgaz, estimată la 3,5-4 miliarde de metri cubi pe an, ar urma să ajungă peste graniță, unde, afirmă el, nu doar că ar fi depozitată, ci și consumată.
Senatorul mai invocă și nivelul ridicat al consumului de gaze al Ucrainei, despre care spune că depășește 19 miliarde de metri cubi anual, adică aproximativ dublul consumului României. În acest context, el consideră că volumele ce ar urma să fie trimise acolo nu ar reprezenta decât începutul unei dependențe energetice în favoarea statului ucrainean. De asemenea, acesta ironizează argumentul potrivit căruia gazele ar fi mai în siguranță într-o țară aflată în război decât în România, membră a Uniunii Europene și a NATO.
În același mesaj, Petrișor Peiu susține că o decizie firească pentru un stat care își apără interesele ar fi fost utilizarea gazului din Marea Neagră pentru relansarea industriei chimice românești. El oferă exemplul Azomureș, combinat care, potrivit afirmațiilor sale, asigura cândva aproximativ jumătate din necesarul de îngrășăminte al țării, dar care a fost închis din cauza costurilor ridicate la gaze. În opinia senatorului, România riscă să vândă gaz ieftin, iar mai târziu să importe îngrășăminte produse în Ucraina tocmai din resursele sale naturale.
Peiu aduce în discuție și capacitatea industriei ucrainene de îngrășăminte, susținând că aceasta ar putea depăși 3 milioane de tone anual, însă funcționează în prezent la un nivel redus din cauza lipsei gazului. El face referire la companii precum CherkasyAzot și Rivneazot, despre care afirmă că operează mult sub capacitatea normală, sugerând astfel că gazul românesc ar putea susține relansarea producției acestora.
La finalul mesajului său, senatorul AUR formulează o întrebare cu puternică încărcătură politică: „Cărei țări i-a jurat credință Nicușor Dan? României sau Ucrainei?”
O poziție asemănătoare a exprimat și jurnalistul Ion Cristoiu, care, într-o recentă intervenție video, a criticat dur ideea depozitării gazului românesc în Ucraina. Acesta a descris o astfel de decizie drept „bomboana pe coliva României”, comparând situația cu episodul istoric al trimiterii Tezaurului României la Moscova în timpul Primului Război Mondial. În opinia lui Cristoiu, România ar risca să repete o greșeală istorică majoră, mizând pe o soluție externă care s-ar putea întoarce împotriva intereselor sale pe termen lung.
