Deși Vlad Țepeș și-a căpătat pe plan internațional nefasta faimă de Dracula-vampirul, aceasta nu corespunde deloc cu realitatea. La baza acestei faime stă nimeni altul decât un papă, deși mulți ar fi tentați să spună că ar fi scriitorul irlandez Bram Stoker.
Enea Silvio Piccolomini, literat și umanist, născut în 1405 și mort în 1465, cu numele de papă Pius al II-lea, este autorul printre altele al unei autobiografii „Comentarii rerum memorabilium quae temporis suis contingerunt“. În aceasta papa vorbește și despre Vlad al III-lea din Valahia, cunoscut în timpul său mai ales cu supranumele de Țepeș.
În această carte papa îl prezintă cu vădită rea-voință pe Vlad. Printre altele spune despre domnitorul valah că „acesta invadă Cibinul, incendie multe sate populate, târî în lanțuri în Valahia numeroase persoane și le trase în țeapă“. Apoi, alte și alte întâmplări în care domnitorul valah este prezentat plin de cruzime față de cei pe care îi considera vinovați de diverse păcate, trădări sau față de prizonierii prinși în războaie.
Cu toate acestea, la cruciada inițiată de papa, Vlad fu unicul principe creștin care, deși ortodox, a răspuns și a aderat la cruciadă. Convocați prin „Bola vocavit nos“ din 1459 de la Mantova, papa are parte doar de refuzuri de la principii creștini europeni, din Florența, Veneția, Milano, Franța, Anglia și Spania. Până și regele Ungariei rămase în expectativă. Numai Vlad fu singurul care avu curajul de a înfrunta un inamic de cel puțin douăzeci de ori mai numeros. Și o făcu de unul singur. Iar pentru asta papa în Comentarii exprimă deopotrivă admirația și frica, definindu-l „om de corporatură robustă și aspect plăcut care-l face potrivit spre a comanda. Atât de mult pot să difere aspectul fizic de cel moral al unui om!“ Papa vorbește de aspectul fizic deoarece văzuse în 1463 un portret al domnitorului incizat pe coperta unui incunabul vienez ce ajunsese la el.
Văzând determinarea lui Vlad de a lupta împotriva inamicului comun, Imperiul otoman, în 1462, papa neavând posibilitatea de a da direct domnitorului valah importanta sumă destinată a-i susține lupta, dădu această sumă lui Matei Corvin, regele Ungariei, cu rugămintea de a finanța campania lui Vlad. Ceea ce Matei Corvin nu făcu, deși Vlad îi cerea mereu ajutorul. Ba din contră l-a trădat și l-a întemnițat pentru 12 ani într-o închisoare din Turnul Salomon, aflată sub Dunăre, la Budapesta.
Un singur lucru interesant ar mai fi de adăugat referitor la cele scrise de papa, anume că acesta l-ar fi numit pe Vlad, Dragala, ceea ce sugerează că știa că provine din familia Drăgulea, așa cum afirmă și Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Dincolo de Vlad, domnitorul care a luptat până în ultima clipă a vieții sacrificându-se spre a-și apăra țara, dincolo de omul însetat nu de sânge ci de dreptate, există un Vlad aproape necunoscut chiar românilor nu doar străinilor amatori de senzațional.
Există un aspect de care foarte rar s-a ținut cont atunci când s-a vorbit despre Vlad Țepeș și anume faptul că a fost unul dintre cei mai culți domnitori europeni ai timpului său. A studiat la Nürmberg, Bizanț, Padova și cunoștea în afara limbii materne încă șapte limbi: germana, italiana, latina, greaca, slavona, turca și maghiara. A întreținut relații cu Marsilio Ficino, fondatorul Academiei neoplatonice din Florența, dar și cu Giovanni Pico della Mirandola, Nicola Cusano, Gemisto Pletone. Un domnitor erudit, considerat o figură rară printre nobilii transilvăneni sau valahi, dar și printre principii europeni din acea epocă. Ceea ce miră astăzi pe mulți dintre cei ce au cunoștință de acest aspect al vieții sale este că nu s-a păstrat nimic scris de el însuși, dat fiind că la vremea sa mulți nu erau de acord cu ideile sale în ceea ce privea conținutul doctrinar, dat fiind interesul său pentru filosofie și hermetism.
Dealtfel, cel mai mare interes pare să-l fi avut pentru Codex Hermeticum și pentru Tabla de Smarald a lui Hermes Trismegistul. În acest sens există supoziții că ar fi existat chiar o asiduă corespondență între Vlad, Cosimo de Medici și Marsilio Ficino asupra celor două opere, Ficino fiind chiar considerat cel mai mare expert al timpului în domeniu.
Acesta este un alt mister ce planează asupra lui Vlad Țepeș, precum un mister rămâne locul în care s-ar odihni cu adevărat trupul său.
Pentru noi, românii, acest aspect de domnitor erudit, nu poate fi decât un motiv în plus de mândrie. Și bine-ar fi să mai avem astăzi unul ca el în fruntea țării!
