Ioan Vodă cel Cumplit, cunoscut și sub numele de Ioan Vodă cel Viteaz sau Ioan Armeanul, reprezintă una dintre figurile cele mai controversate și eroice din istoria Moldovei medievale. Domnitor al Moldovei între februarie 1572 și iunie 1574, el a fost ultimul mare luptător împotriva expansiunii otomane în regiune, un om care a sfidat Imperiul Otoman la apogeul puterii sale. Supranumele “cel Cumplit” i-a fost atribuit de boierii pe care i-a persecutat pentru a-și consolida autoritatea, în timp ce poporul îl vedea ca pe un viteaz care a băgat spaimă în turci prin victoriile sale militare și refuzul de a se supune tributurilor exorbitante. Povestea sa este una de curaj, trădare și sacrificiu, marcată de lupte crâncene care au zguduit echilibrul de putere în estul Europei.
Viața timpurie și ascensiunea la tron
Născut în jurul anului 1521, Ioan Vodă era fiul nelegitim al lui Ștefăniță Vodă (Ștefan cel Tânăr), domnitor al Moldovei între 1517 și 1527, și al unei femei de origine armeană pe nume Serpega. Ca nepot al lui Bogdan al III-lea cel Orb, el făcea parte din linia dinastică mușatină, dar originea sa armeană i-a adus porecla de “Armeanul”. Viața sa timpurie a fost marcată de exil și aventuri. După moartea tatălui său, Ioan s-a refugiat la Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, unde a devenit un negustor prosper de pietre prețioase. Aici, el a studiat îndeaproape slăbiciunile otomanilor, acumulând cunoștințe despre armata și administrația lor, ceea ce avea să-i fie de folos mai târziu.
Perioada de exil nu a fost ușoară. Ioan a fost exilat temporar pe insula Rhodos la insistențele lui Alexandru Lăpușneanu, un rival, dar a reușit să revină și să-și construiască o rețea de aliați. Căsătorit prima dată cu Maria Rostowski, fiica unui cneaz rus, cu care a avut un fiu pe nume Petru, el s-a recăsătorit ulterior cu Maria Huru, fiica boierului Lupea Huru, pârcălab de Hotin. Din această căsătorie a rezultat Ștefan Surdul, care avea să devină domn al Țării Românești între 1591 și 1592.
Ascensiunea la tron a venit în februarie 1572, după o serie de intrigi. Nemulțumiți de politica pro-poloneză a lui Bogdan Lăpușneanu, boierii moldoveni, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, l-au sprijinit pe Ioan. Cu ajutorul otomanilor, cărora le-a jurat credință, și cheltuind sume uriașe (peste 220.000 de galbeni), Ioan l-a învins pe Bogdan și l-a gonit din țară. Astfel, el a preluat domnia, promițând reforme care să consolideze puterea centrală.
Domnia: Reformele și conflictul cu boierimea
Domnia lui Ioan Vodă a fost scurtă, dar intensă, marcată de o politică autoritară menită să reducă influența boierilor și să modernizeze statul. El a aplicat reforme economice și administrative, vizând dezvoltarea țării și reducerea corupției nobilimii. A întărit armata, a îmbunătățit artileria și a căutat alianțe externe, în special cu cazacii zaporojeni din Ucraina, care erau dușmani tradiționali ai tătarilor și otomanilor.
Totuși, aceste măsuri l-au făcut extrem de nepopular printre boieri. Supranumele “cel Cumplit” provine din tratamentul dur aplicat nobililor: execuții, torturi și confiscări de averi pentru cei suspectați de trădare sau corupție. Clerul nu a fost scutit, Ioan confiscând bunuri mănăstirești pentru a finanța războaiele. În contrast, poporul simplu îl aprecia pentru eforturile de a reduce povara fiscală și pentru lupta împotriva dominației otomane. Refuzul său de a crește tributul cerut de Poartă (Imperiul Otoman) a fost un act de curaj rar, care a escaladat tensiunile și a dus la confruntări armate.
Războaiele cu otomanii: Spaima turcilor
Ioan Vodă este amintit în primul rând pentru rezistența sa eroică împotriva otomanilor, care controla deja mare parte din Balcani și cereau tributuri tot mai mari principatelor române. El a fost unul dintre ultimii domnitori medievali români care au îndrăznit să lupte deschis împotriva turcilor, băgând spaimă în ei prin victoriile sale neașteptate și tactica sa agresivă.
În primăvara anului 1574, otomanii, sprijiniți de Alexandru al II-lea Mircea din Țara Românească și Petru Șchiopul, au invadat Moldova pentru a-l înlocui pe Ioan. Răspunsul său a fost fulgerător: la bătălia de la Jiliște (lângă Râmnicu Sărat), el a învins armata muntenească și otomană, instalând un domn loial, Vintilă, la Târgoviște. A urmat asediul Brăilei, unde a capturat orașul, apoi victorii la Tighina și Cetatea Albă împotriva trupelor turcești și tătare.
Punctul culminant a fost vara lui 1574, când o armată otomană masivă de peste 150.000 de soldați, condusă de sultanul Selim al II-lea, a invadat Moldova. Ioan, cu o oaste mai mică, dar bine echipată cu artilerie și sprijinită de cazaci, a învins inițial tătarii. Totuși, în bătălia de la Cahul (Iezerul Cahulului), boierii, conduși de Ieremia Golia, l-au trădat și au trecut de partea inamicului. Sosirea întăririlor tătare a copleșit forțele moldovene, forțându-le să se retragă la Roșcani.
Aceste victorii inițiale au băgat spaimă în turci, deoarece Ioan a demonstrat că un principat mic putea rezista gigantului otoman prin curaj și strategie. El a sfidat direct autoritatea Porții, refuzând să plătească tributuri crescute și atacând aliații lor, ceea ce a zguduit prestigiul Imperiului.
Moartea tragică
După o rezistență disperată la Roșcani, Ioan Vodă s-a predat otomanilor pe 10-11 iunie 1574, primind asigurări că soldații săi vor fi cruțați. Turcii nu au respectat promisiunea: l-au executat într-un mod barbar, legându-l de cozile a patru cămile care l-au sfâșiat în direcții opuse. Văzând aceasta, oștenii săi au reluat lupta pentru a-l răzbuna, dar au fost masacrați. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere de rezistență activă împotriva otomanilor în Moldova.
Moștenirea: Un erou uitat?
După moartea lui Ioan Vodă, Moldova a intrat într-o perioadă de instabilitate, cu domnitori precum Petru Șchiopul preluând puterea sub influență otomană. Moștenirea sa este dublă: pe de o parte, un despot luminat care a încercat să reformeze statul și să-l elibereze de sub jugul otoman; pe de alta, un aventurier a cărui ambiție a dus la dezastru. Frații săi vitregi, precum Ioan Potcoavă (Ivan Pidkova), au continuat lupta antiotomană, devenind eroi în folclorul ucrainean și român.
Astăzi, Ioan Vodă este văzut ca un simbol al rezistenței naționale, un domn care a băgat spaimă în turci prin vitejia sa. Istoricii îl consideră ultimul mare războinic medieval al Moldovei, ale cărui acțiuni au inspirat generații ulterioare în lupta pentru independență. Deși domnia sa a fost scurtă, impactul său asupra istoriei românești rămâne profund, amintindu-ne de curajul necesar în fața unui imperiu copleșitor.
