De mii de ani, mitul Atlantidei fascinează omenirea. Descrisă de filozoful grec Platon în dialogurile sale Timaeus și Critias, Atlantida era o civilizație avansată, un imperiu insular bogat în resurse, cu tehnologii sofisticate și o societate prosperă. Potrivit lui Platon, această insulă continent s-a scufundat în ocean într-o singură zi și noapte, în urma unor cutremure și inundații catastrofale, acum aproximativ 9.000 de ani înainte de vremea sa (adică în jurul anului 9600 î.Hr.). Tradițional, mulți cercetători au plasat Atlantida în Oceanul Atlantic, dincolo de Strâmtorile Gibraltar (Pilonii lui Hercule). Totuși, în ultimele decenii, o teorie alternativă a câștigat teren: Atlantida ar putea fi legată de o civilizație dispărută sub apele Mării Negre, iar teritoriul actual al României ar fi jucat un rol central în această poveste.
Această ipoteză nu este doar o speculație romantică, ci se bazează pe descoperiri geologice, arheologice și istorice. Ea sugerează că mitul Atlantidei ar putea fi o amintire distorsionată a unui eveniment real: inundația bruscă a Mării Negre, care a înghițit o zonă fertilă și populată, forțând migrații masive. Iar România, cu coasta sa la Marea Neagră și cu moștenirea culturală antică, devine un punct focal în această narațiune. Să explorăm această teorie pas cu pas.
Mitul Atlantidei: De la Platon la interpretări moderne
Platon descrie Atlantida ca pe o putere navală imensă, cu un oraș circular înconjurat de canale, temple grandioase și o armată formidabilă. Civilizația ar fi fost distrusă de zei pentru corupția sa morală, dispărând sub ape. Deși Platon susține că povestea vine de la preoți egipteni, mulți istorici consideră că ar putea fi o alegorie filozofică sau o combinație de mituri mai vechi.
În secolul al XX-lea, teorii alternative au apărut. Una dintre ele leagă Atlantida de erupția vulcanică de pe insula Thera (Santorini) din Marea Egee, care a distrus civilizația minoică în jurul anului 1600 î.Hr. Alții o plasează în America sau chiar în Antarctica. Dar o ipoteză deosebit de intrigantă, propusă de geologi precum William Ryan și Walter Pitman în cartea lor Noah’s Flood (1998), sugerează că Atlantida ar putea fi asociată cu inundația Mării Negre.
Această teorie pornește de la ideea că Marea Neagră era, acum 7.500-8.000 de ani, un lac de apă dulce mult mai mic, înconjurat de terenuri fertile populate de comunități neolitice. O creștere bruscă a nivelului mării, cauzată de topirea ghețarilor de la sfârșitul ultimei Ere Glaciare, ar fi spart bariera naturală de la Bosfor, inundând bazinul cu apă sărată din Marea Mediterană. Rezultatul? O catastrofă care a acoperit mii de kilometri pătrați de uscat, forțând supraviețuitorii să migreze și să ducă cu ei povești despre un “potop” devastator .
Inundația Mării Negre: Un potop real?
Ipoteza Deluge-ului Mării Negre (Black Sea Deluge Hypothesis) a fost propusă inițial în anii ’90 și susținută de dovezi geologice. Sedimentele de pe fundul mării arată o tranziție bruscă de la medii dulcicole la saline în jurul anului 5600 î.Hr. Exploratori precum Robert Ballard, celebru pentru descoperirea epavei Titanicului, au investigat zona și au găsit dovezi de așezări submerse, inclusiv structuri care par artificiale, precum piramide sau construcții ciclopice pe coasta românească, lângă Insula Șerpilor .
Potrivit unor estimări, nivelul apei a crescut cu până la 150 de metri, inundând o suprafață de peste 100.000 km² – echivalentul unei “insule continent” descrise de Platon. Supraviețuitorii ar fi migrat spre sud, vest și est, influențând culturile mesopotamiene, egiptene și grecești. Mitul Potopului Biblic (Noe) sau cel grecesc (Deucalion) ar putea proveni din același eveniment .
Criticii teoriei susțin că inundația a fost graduală, nu catastrofală, și că nu există dovezi suficiente pentru o civilizație avansată în zonă . Totuși, dezbaterile continuă, iar unii cercetători văd aici o explicație plauzibilă pentru mitul Atlantidei .
Legătura cu România: Dacii, descendenții atlanților?
Aici intervine elementul românesc. Autori precum Adrian Bucurescu, etnograf român, susțin că Atlantida era situată în bazinul Mării Negre, iar teritoriul actual al României (fosta Dacie) era nucleul acestei civilizații. În cărțile sale Dacia Secretă și Dacia Magică, Bucurescu leagă mitul de culturile neolitice din zonă, precum Cucuteni-Trypillia (5000-3500 î.Hr.), una dintre cele mai vechi și avansate din Europa, cu așezări mari, ceramică sofisticată și posibil scriere proto-europeană .
Siegfried Schoppe, un cercetător german, propune că Atlantida era o capitală indo-europeană în nord-vestul Mării Negre, inundată în jurul anului 5500 î.Hr. El identifică râuri precum Don, Dnestr și Dnepr cu numele fiilor lui Poseidon din mitul platonic, sugerând o legătură lingvistică și culturală cu popoarele din zonă .
În România, descoperiri arheologice susțin ideea unei civilizații prospere. De exemplu, așezările neolitice de la Hamangia sau Gumelnița, de pe coasta Mării Negre, arată comunități agricole avansate, cu comerț extins. Unele teorii naționaliste românești merg mai departe, afirmând că dacii (strămoșii românilor) erau descendenți direcți ai atlanților, iar Potopul Biblic s-a petrecut pe teritoriul României .
Mai mult, explorări subacvatice în apele românești au revelat structuri misterioase. Robert Ballard și echipa sa au raportat formațiuni care par ruine, inclusiv piramide, pe fundul mării lângă coasta dobrogeană . Acestea ar putea fi rămășițe ale unor așezări inundate. În Bulgaria vecină, arheologi au descoperit o “Atlantidă bulgară” mai veche decât piramidele, la gura râului Ropotamo, sugerând o rețea de așezări submerse în zonă .
Dovezi pro și contra
Dovezi în favoare:
- Geologice: Analize ale sedimentelor confirmă o inundație majoră .
- Arheologice: Culturi neolitice în bazinul Mării Negre, precum Vinča sau Cucuteni, arată o societate complexă, cu orașe de mii de locuitori .
- Lingvistice și mitologice: Migrații indo-europene din nordul Mării Negre ar explica similitudini între mituri .
- Explorări moderne: Ballard a găsit cochilii de apă dulce vechi de 7.500-15.000 de ani, indicând un lac transformat în mare .
Contra-argumente:
- Mainstream-ul științific consideră teoria speculativă. Inundația ar fi fost lentă, nu bruscă, și nu există dovezi pentru o civilizație la scara descrisă de Platon .
- Platon plasează Atlantida “dincolo de Pilonii lui Hercule”, interpretat tradițional ca Gibraltar, nu Bosfor .
- Multe “structuri submerse” s-au dovedit formațiuni naturale, nu artificiale .
Concluzie: Mit sau realitate ascunsă?
Ideea că Atlantida ar fi în România, sub Marea Neagră, este captivantă, dar rămâne o teorie marginală. Ea îmbină mitul cu știința, sugerând că o catastrofă reală a inspirat legendele antice. Dacă e adevărat, România ar fi leagănul unei civilizații pierdute, cu dacii ca moștenitori spirituali. Totuși, fără dovezi incontestabile – poate viitoare explorări subacvatice – rămâne o ipoteză fascinantă.
Indiferent de adevăr, mitul Atlantidei ne amintește de fragilitatea civilizațiilor umane în fața forțelor naturii. Poate că, sub apele Mării Negre, zac secrete care ar rescrie istoria.
