Se schimbă istoria? Potopul lui Noe ar fi avut loc la Marea Neagră. Ce s-a întâmplat în România

În anul 2000, oceanografii au făcut un amplu studiu asupra unei mări pline de mistere. Vorbim despre Marea Neagră. Specialiștii susțin teza prin care, acum 7500 de ani, pe suprafața actualei mări era un lac cu apă dulce. Lacul a fost inundat de Marea Mediterană.

Povestea Arcei lui Noe și a Marelui Potop este una dintre cele mai faimoase din Biblie. Un apreciat arheolog crede că a găsit dovezi că potopul biblic s-a bazat de fapt pe evenimente reale. Ba mai mult de-atât, arheologul crede că potopul lui Noe ar fi avut loc la Marea Neagră.

Se schimbă istoria? Potopul lui Noe ar fi avut loc la Marea Neagră. Ce s-a întâmplat în România

Robert Ballard, unul dintre cei mai cunoscuți arheologi subacvatici din lume, a vorbit despre descoperirile sale. Echipa sa a cercetat adâncurile Mării Negre de pe coasta Turciei.

Se aflau în căutarea urmelor unei civilizații antice ascunse sub apă de pe vremea lui Noe, încă din decembrie 2012. În căutările de pe fundul Mării Negre, Ballard a folosit o tehnologie robotică și mai avansată pentru a călători mai departe în timp.

Citește și: Misterul Evangheliei, vechi de peste 1.500 ani, de care Vaticanul se teme. Ar schimba toată istoria

Misiunea arheologică marină care ar putea susține povestea lui Noe a început în 2012. El a spus că acum aproximativ 12.000 de ani, o mare parte a lumii era acoperită de gheață. Conform datelor furnizate de arheolog, litoralul românesc, acum 12.000 de ani, era complet inundat.

Cercetătorul a mai spus că fenomenul de creştere al nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

Potopul lui Noe la Marea Neagră

Conform unei teorii controversate propusă de doi oameni de știință de la Universitatea Columbia, într-adevăr a existat un potop în regiunea Mării Negre. Ei cred că Marea Neagră a fost cândva un lac izolat de apă dulce. Zona era înconjurată de terenuri agricole, conform adevărul.ro.

La un moment dat a fost inundată de un perete enorm de apă din Marea Mediterană. Forța apei a fost de două sute de ori mai mare decât cea a cascadelor Niagara, măturând tot ce se afla în calea sa.

Teoria sugerează în continuare că povestea acestui eveniment traumatic, aruncat în memoria colectivă a supraviețuitorilor, a fost transmisă din generație în generație și, în cele din urmă, a inspirat relatarea biblică a lui Noe. Noe este descris în Biblie ca un om de familie, tată a trei copii, care urmează să împlinească 600 de ani.

Citește și: Când a vrut Ungaria unirea cu România? De ce a eșuat inițiativa? Capcana din propunerea maghiarilor

Mulți cărturari biblici cred că povestea lui Noe și Arca a fost inspirată din legendele inundațiilor din Mesopotamia. Aceste narațiuni antice erau deja transmise de la o generație la alta. Specialiștii spun că s-ar fi întâmplat cu secole înainte ca Noe să apară în Biblie.

Cât despre teoria că potopul lui Noe ar fi avut loc la Marea Neagră, arheologul Ballard a spus că este conștient că nu toată lumea este de acord cu concluziile sale cu privire la timpul și mărimea potopului, dar este încrezător că este pe drumul spre a găsi ceva din perioada biblică.

Primii agricultori din istoria umanităţii ar fi fost la ţărmul Mării Negre

Dar Ryan şi Pitman emit altă ipoteză, bazându-se pe legenda Potopului din Biblie, ea însăşi moştenită din mitologia Sumeriană, anume din legenda lui Ghilgameş.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările.

Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

Ei au popularizat în SUA această teorie, prin articole, cărţi şi filme documentare care au întâlnit un succes cu atât mai mare, cu cât cultura populară americană este în mod tradiţional consumatoare de teorii care îmbină, într-un fel sau într-altul, Biblia cu ştiinţa, potrivit NBC.

Potopul lui Noe în Biblie

Potrivit Vechiului Testament, în anul 600 al vieţii lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a decis că singura cale de a salva lumea pe care o crease era prin „curăţirea” ei de răutatea oamenilor. Dumnezeu a hotărât ca toate creaturile să dispară într-un uriaş potop biblic, „de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut”.

Vechiul Testament povesteşte cum Noe şi soţia lui, fiii lor şi soţiile acestora au fost iertaţi, datorită credinţei patriarhului, şi au fost avertizaţi să construiască o corabie pe care să ia câte două exemplare din fiecare specie de animale, care vor supravieţui potopului şi alături de ei, vor repopula lumea. Dumnezeu le-a poruncit să folosească „lemn de gofer”, un material necunoscut în prezent, tradus de cele mai multe ori ca lemn de salcâm sau chiparos.

Dimensiunile corabiei erau foarte precise. Aceasta trebuia să măsoare 300 de coţi în lungime, 50 de coţi lăţime şi 30 de coţi înălţime. Aici măsurile pot să difere deoarece în perioada în care se presupune că Arca lui Noe ar fi fost construită circulau două sisteme de măsurare.

Dacă ne bazăm pe cotul regal egiptean (1 cot regal egiptean = 52.9 cm), Arca lui Noe ar fi trebuit să măsoare 158.7 m X 26.45 m X 15.87 m. Dacă luăm în considerare cotul obişnuit (1 cot = 45.7 cm), atunci Arca ar fi măsurat 137.16 m X 22.86 m X 13.71 m.

Potopul biblic a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.