Furia necontrolată a lui Boran îi face pe toți să înțeleagă că urmează o perioadă extrem de dificilă. Până și oamenii din bucătărie se tem de ceea ce ar putea face fiul lui Ecmel și al lui Sadakat. În ochii lor, Boran a moștenit ambiția și cruzimea amândurora, iar acest lucru îl poate transforma într-un om și mai periculos decât părinții lui.
În fața familiei, Cihan își împărtășește bănuielile că Boran și-ar fi înscenat moartea din alte motive decât cele susținute de el. Deși Sadakat refuză să ia în calcul posibilitatea ca Boran să aibă alți dușmani, Cihan insistă asupra unui detaliu care nu îi dă pace: dacă Boran și-a părăsit familia de bunăvoie, de ce este acum atât de hotărât să o recupereze?
În loc să caute răspunsuri, Sadakat îl încurajează pe Boran să nu-și piardă speranța, convinsă că despărțirea dintre Cihan și Alya îi poate oferi o nouă șansă. Vurgun, în schimb, îl sfătuiește să rămână sub identitatea de Ömer Bakir și să își refacă viața în altă parte. Îi amintește că dușmanii pe care și i-a făcut sunt periculoși și că îl pot găsi dacă rămâne acolo. Însă Boran refuză să dea înapoi. Este dispus să-și asume orice risc pentru a o recâștiga pe Alya.
Hotărât să-și recâștige familia, Boran trece imediat la acțiune și cere să-și vadă fiul fără întârziere. Deși Alya și Cihan îl roagă să aștepte, pentru a-i putea explica lui Deniz cu grijă că tatăl lui este în viață, Boran ignoră toate avertismentele și apare pe neașteptate în fața băiatului. Revederea, pe care și-o imagina emoționantă, se transformă într-un șoc puternic pentru Deniz.
Cihan și Alya încearcă apoi să repare situația. Îi explică băiatului că tatăl lui a supraviețuit, însă nu s-a putut întoarce acasă deoarece a fost grav bolnav. Chiar și așa, Deniz rămâne profund tulburat. Refuză să mai stea în casă și îl roagă pe Cihan să-l ia cu el la firmă. Toți cei din familie încearcă să-l liniștească și să-l ajute să depășească această traumă.
Singurul preocupat de altceva este Boran, care se teme că Alya și Cihan îl vor întoarce pe Deniz împotriva lui. Cihan îl pune însă imediat la punct și îi spune că, dacă i-ar fi păsat cu adevărat de fiul său, nu l-ar fi lăsat să trăiască cu durerea că și-a pierdut tatăl.
