Platoul Giza, adiacent restului monumentelor tipice din regiune, are un lucru în comun – eroziunea. Atât piramidele cât și Sfinxul prezintă o uzură care i-a determinat pe cercetători să speculeze că aceste monumente au stat mult timp sub apă. Fosilele descoperite în nisipul de pe platou pot susține această ipoteză.
Potrivit curiosmos.com, studiul, realizat de mai mulți arheologi, a necesitat ani de pregătire, iar în cele din urmă rezultatele au ieșit la iveală. Oamenii de știință leagă descoperirea unei fosile marine de teoria unui oraș subacvatic.
Fosila a fost descoperită de Sheriff El Morsi și Antoine Gizal. Primul a lucrat în necropola din Giza timp de două decenii.
În cursul investigației lui Morsi, acesta a documentat faptul că la un moment dat în istorie , întregul teritoriul Giza a fost sub apă.
Asta în condițiile în care, inițial, s-a crezut că această regiune ar putea fi parte a unei lagune. Apa a inundat complet restul complexelor, inclusiv piramidele și sfinxul.
Unii oameni de știință susțin că fosila găsită nu susține teoria conform căreia apa a inundat zona. Ei cred că face parte din calcarul original care a fost erodat.
„În timpul uneia dintre documentările de pe coasta antică, aproape că m-am împiedicat de ceea ce credeam că e o piatră, un bolovan”, a explicat El Morsi, într-un articol publicat pe site-ul Gigal Research.
„Spre surprinderea mea, era, de fapt, un exoschelet al unei fosile a ceea ce pare a fi un echinoid (arici de mare), creaturi marine ce trăiesc în ape relativ puțin adânci.”
Dovezile i-au determinat pe El Morsi și pe colegii săi să propună că platoul Giza a fost inundat în trecutul îndepărtat.
În special, ei s-au concentrat asupra sitului templului Menkare, despre care susțin că ar fi putut fi o fostă lagună când nivelul apei acoperea întreaga necropolă, inclusiv Marele Sfinx, precum și complexele de temple care îl înconjoară.
Alte studii au găsit fosilele unor pești în blocurile de calcar.
Nu este prima dată când se sugerează că marile monumente din Egipt au fost construite într-o epocă mult mai veche decât se crede în general. Și poate că egiptenii nici măcar nu le-au construit, ci le-au găsit după ce apa s-a retras.
La începutul anilor ’90, Dr. Schoch a afirmat ca Marele Sfinx din Giza ar putea fi o structură cu mii de ani mai veche decât acceptă arheologii în prezent și că a fost creată între 5.000 și 9.000 î.Hr.
Egiptologii au respins ipoteza eroziunii apei și ideea unui Sfinx mai vechi, arătând dovezi arheologice, climatologice și geologice care demonstrează contrariul.
