Originea celor mai cunoscute cuvinte din „limba dacilor“. De unde provin, de fapt, termeni ca barză, brânză, mânz, viezure

Dacii nu au lăsat mărturii scrise despre istoria lor, însă de-a lungul timpului au fost identificate aproape 200 de cuvinte care, potrivit unor specialişti în istorie şi lingvistică, ar putea proveni din limba folosită pe actualul teritoriu al ţării, în urmă cu două milenii, chiar dacă în DEX le sunt atribuite origini necunoscute, obscure şi albaneze.

Cea mai recentă ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), publicaţie a Academiei Române, a contabilizat 62.000 de cuvinte în limba română. Dintre acestea mai puţin de 200 ar putea proveni, potrivit unor specialişti în lingvistică şi istorie, din limba vorbită de geto-daci în urmă cu peste două milenii. Una dintre listele celebre ale cuvintelor româneşti care, „după toate probabilităţile”, îşi au originea în fondul traco-geto-dacic al limbii române a fost publicată în urmă cu două decenii de George Pruteanu, om de cultură şi politician român, realizator al emisiunii „Doar o vorbă să-ţi mai spun”.

„Ce a rămas totuşi în limba noastră din fondul autohton, geto-dacic? Cercetările de peste două veacuri ale savanţilor, începând de la Dimitrie Cantemir şi pînă la autorii pe care mă bizui eu în ceea ce vă comunic (Puşcariu, Giuglea, I.I.Russu, Vraciu), au identificat o zestre de circa 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, din acel grai străvechi, pre-roman”, scria Pruteanu. Cuvintele la care autorul făcea referire erau identificate ca fiind autohtone şi arhaice, fie pentru că nu îşi au originea în vreuna din limbile cu care limba română avea legătură (latina, greaca, slava, turca, maghiara), fie pentru că puteau fi regăsite în limba albaneză, care ar fi avut origini comune cu cele ale limbii tracilor.

Originea cuvintelor „mioritice”

Iată de unde provin, de fapt, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cele mai faimoase cuvinte indcate ca având origini dace:

Baci: păstor însărcinat cu prepararea brânzei, urdei şi untului. Şef al ciobanilor dintr-o stână. Cioban cu cel mai mare număr de oi izolate în cadrul turmei de miei cu scopul de a se stabili cantitatea de lapte care i se cuvine. Etimologie necunoscută.

Bade: termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la ţară). Termen mângâietor folosit de femeile de la ţară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] Etimologie necunoscută.

Brânză: produs alimentar obţinut prin coagularea şi prelucrarea laptelui. Etimologie necunoscută.

Burduf: sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. Etimologie necunoscută.

Cioban: păstor. Proprietar de oi. Etimologie turcă: čoban.

Doină: poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., fiind însoţită de obicei de o melodie adecvată. Etimologie necunoscută.

Groapă: gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. Cf. alb. gropë.

Leagăn: pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. Probabil latinul liginare (< ligare „a lega”).

Mânz: Puiul (de sex masculin al) iepei. Cf. alb. mës.

Moş: bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag;Derivat regresiv din moaşă. Cf. alb. moshë „vârstă”.

Moţ: şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). Etimologie necunoscută.

Prunc: copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. Etimologie necunoscută.

Stână: Aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul şi amenajările necesare), unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produsele din laptele oilor. Din slavă: stanu.

Stăpân: posesor al unui un bun. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta. Etimologie necunoscută.

Viezure: mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieţ, având un fel de rât asemănător cu al porcului. Bursuc. – Cf. alb. (compară cu albanezul) vjedhullë.

Lista cuvintelor cu origini indicate ca fiind autohtone cuprinde următorii termeni: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă, baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză, caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău, fărîmă, gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă, hojma, iazmă, iele.încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. jilţ, leagăn, lepăda, lespede, leşina, mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat, năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian, ortoman, păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea, raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză, spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza, tare, traistă, tulei, ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă, uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare, vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zîrnă.