Cum arătau, de fapt, dacii: „Văd la ei mai cumplită sălbăticie decât la lupi. Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată“

Istoricii români au reconstituit în baza puţinelor izvoare credibile înfăţişarea şi portul celor consideraţi strămoşii poporului român.

Istoria îi prezintă pe strămoşii daci drept un neam de viteji care a reuşit să se revolte împotriva ameninţătorului Imperiu Roman.

Dincolo de luptele în care au fost implicaţi, izvoarele istorice îi menţionează pe daci ca fiind oameni paşnici şi iubitori de natură, meşteşugari iscusiţi şi gospodari. Cu toate acestea, dacii erau consideraţi iuţi la mânie, aproape sălbatici.

Poetul Ovidiu (48 a.Chr.-17 p.Chr) atribuie o descriere amplă a temperamentului geto-dacilor în marea sa lucrare „Tristele”. În scrierile sale Ovidiu preciza „văd la ei mult mai cumplită sălbăticie decât la lupi. Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei şi zace la pământ învinsă de sabia cu care se duc luptele (…). Au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte. Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată”.

Trăsăturile fizice ale dacilor

În studiile sale de specialitate, istoricul Horia Dumitru Oprea, profesor de istorie în oraşul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, explică o serie de aspecte care scot în evidenţă trăsăturile fizice ale strămoşilor noştri daci.

Lucrările sale de specialitate au scos la iveală faptul că dacii se diferenţiau între ei în funcţie de statutul social pe care îl aveau. Astfel, dacii de rând „purtau părul retezat pe frunte şi lăsat în plete lungi pe spate”, susţine istoricul Horia Dumitru Oprea. De aici, aceştia au fost supranumiţi comati sau „pletoşii”.

Dacii de viţă nobilă, cunoscuţi sun numele de tarabostes, aveau privire pătrunzătoare, purtau barbă şi mustăţi, iar pe cap aveau o căciulă de lână denumită „pileum”.

Femeile dace „erau de o frumuseţe severă, aspră chiar, dar destul de expresivă”, explică istoricul Horia Dumitru Oprea trăsăturile femeilor dace.

În importantul izvor istoric care păstrează mărturii ale existenţei geto-dacilor pe meleagurile noastre, Columna lui Traian, femeile dace sunt reprezentate ca fiind înalte, zvelte şi purtând părul pieptănat, cu cărare pe mijloc şi strâns în coc.

Îmbrăcămintea dacilor

Istoricii susţin faptul că foarte multe dintre elementele care se regăsesc în portul tradiţional românesc sunt împrumutate din vestimentaţia dacilor. Maniera în care se îmbrăcau strămoşii noştri era una destul de simplistă şi se realiza în funcţie de statutul social.

În lucrările sale, poetul Ovidiu explică faptul că „Se apără împotriva frigului năprasnic cu piei de animale şi cu pantaloni largi, iar feţele lor aspre sunt acoperite cu păr lung. La puţini dintre ei se mai păstrează urme ale limbii greceşti, iar aceasta a devenit şi ea barbară din pricina accentului ei getic. În această mulţime nu-i nimeni care întâmplător să ştie latineşte şi care să poată rosti măcar câteva cuvinte” (Ovidiu „Tristele”).

Astfel, dacii care aparţineau categoriilor sociale inferioare purtau pantaloni largi sau strâmţi pe picior, precum şi o cămaşă largă, strânsă la mijloc cu un brâu de piele sau de pânză foarte groasă.

Nobilii se înveşmântau cu o mantie groasă cu franjuri, prinsă de umeri cu o agrafă şi care era prevăzută cu glugă, cu care-şi acopereau capul în caz de vreme rea.

Femeile aveau capul acoperit cu o basma, o fustă lungă şi o cămaşă încreţită, asemănătoare iei tradiţionale româneşti. Pe Columna lui Traian acestea sunt reprezentate ca având şi o manta lungă şi brodată cu numeroase simboluri geto-dace.