Adevărul despre moartea lui Decebal. Două ipoteze la extreme: s-a sinucis pentru a-şi salva onoarea sau a implorat milă înainte să fie omorât în chinuri

Moartea regelui dac Decebal stârneşte controverse. Varianta oficială arată că regele dac s-a sinucis urmărit de romani, dar o altă ipoteză afirmă că Decebal a fost omorât. În alte surse, regele dac ar fi fost prezentat în genunchi în faţa romanilor.

În anul 106, legiunile triumfătoare ale lui Traian, unul dintre cei mai mari împăraţi ai Romei, cuceriseră cele mai importante puncte strategice ale regatul dacic, după două războie cumplite. Grele, cu multe pierderi de vieţi omeneşti şi lungi, cu perioade scurte de armistiţiu. Adversarul lui Traian, regele dac, Decebal, o căpetenie strălucită cu reale calităţi de comandant militar şi strateg, fugise din calea romanilor.

Rătăcea, cel mai probabil, prin munţi şi încerca să scape de soarta pe care o aveau de obicei regii barbarii. Ar fi ajuns în lanţuri, ca un animal de paradă, pe străzile Romei, în cortegiul victorios al împăratului Traian, prezentat Senatului şi poporului, ca un adversar demn al Romei, dar zdrobit de puterea imperială.

Poate ar fi fost ucis în faţa mulţimii, aşa cum păţise umilinţa Vercingentorix căpetenia galilor, în vremurile marelui Iulis Caesar. Decebal nu a ajuns însă niciodată ca învins în faţa lui Traian şi nici nu a fost prezentat Senatului şi poporului roman. Decebal şi-a găsit sfârşitul în munţii, unde încerca să se ascundă. Cum? Această întrebare a început să stârnească vagi controverse.

Decebal şi-a luat zilele

Varianta general acceptată de istoricii români în primul rând, este aceea că Decebal s-a sinucis. Mai precis regele dac, după căderea întregului sistem de fortificaţii din munţii Orăştiei în mâinile romanilor, şi mai ales după cucerirea Sarmisegetusei, inima regatului său, fuge în munţi cu câteva căpetenii. Decebal ar fi încercat să ajungă şi să caute sprijin în regiunile de dincolo de munţi, având în vedere că romanii înaintaseră vertiginos în Transilvania de astăzi.

Regele dac, la un moment dat se pare a rămas singur în fuga sa, despre al cărui traseu nu se ştie mai nimic. Nu este cunoscută nici soarta acelor tarabostes care l-au însoţit. Cert este că, Decebal era urmărit ca o pradă preţioasă ce nu trebuia să lipsească din carul cu prăzi al lui Traian. Cei care-l căutau erau cavaleriştii romani, conduşi de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Mai precis acesta conducea o unitate de cercetaşi romani, trimişi special să-l captureze pe regele dac.

Nu se ştie cu exactitate unde a ajuns Decebal, dar cert este că Tiberius Claudius Maximus, a ajuns la Ranisstorum, la est de Sarmisegetusa şi i-a adus împăratului Traian, cantonat în această fortificaţie, capul şi mâna dreaptă a ultimului rege dac. Capul şi mâna au fost tăiat post-mortem fiindcă aşa cum arată Columna lui Traian, Decebal se sinucide. Se simte ajuns de cavaleria romană şi îşi taie gâtul cu sica, o sabie scurtă, ca un pumnal şi curbă. Gestul lui Decebal a fost explicat ca un gest al onoarei şi a mândriei de a nu cădea în mâinile cuceritorilor.

Tiberius Maximus se laudă că l-a ucis

Monumentul funerar al decurionului roman Tiberius Maximus, cel care a adus lui Traian capul şi mâna dreaptă pare spune o altă poveste, pentru alţi istorici. Mai precis, înţelesurile scenei încrustate pe stela funerară a lui Tiberius Maximus au fost comentate de istoricul Michael Spiedel în lucrarea sa ”Cel care l-a prins pe Decebal, o nouă inscripţie de la Phillipi”.

Pe această stelă funerară, situată în vechiul oraş Phillipi din Macedonia, acolo unde s-a retras Tiberius Maximus după lăsarea la vatră, se află următoarea scenă, poate cea mai importantă realizare din cariera militară a decurionului: un roman călare decapitează un dac, care ridică mâna în semn de îndurare. Urmează inscripţia ”Tiberius Claudius Maximus“, veteran, s-a îngrijit de ridicarea acesteia în timp ce era în viaţă. El a luptat ca şi călăreţ în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiaşi legiuni, apoi vexillarius al cavaleriştilor din aceeaşi unitate.

A primit daruri de la împăratul Domiţian pentru curaj în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ala II Pannoniorum de către împăratul Traian şi a fost făcut explorator şi decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic şi partic şi a fost făcut decurion al aceleiaşi ale de către el deoarece l-a capturat pe Decebalus şi i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră de către D. Terentius Scaurianus, consular, comandantul noii provincii”. În aceste circumstanţe a fost avansată ipoteza, că dacul îngenuncheat care îi cere îndurare lui Tiberius Maximus ar fi Decebal, decapitat mai apoi.

Dio Cassius confirmă varianta sinuciderii

Deşi este o ipoteză plauzibilă, având în vedere reprezentarea grafică de pe stela funerară, o altă sursă documentară, pe lângă Columna lui Traian, vine în sprijinul variantei sinuciderii. Este vorba de Dio Cassius, istoric latin, care precizează ” Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier îşi curmă zilele”. Totodată precizează că a fost luat capul regelui dac.

Mai mult decât atât se presupune că reprezentarea de pe stela funerară ar fi un şablon al artei funerare romane sau o exagerare a defunctului, care ar fi spus rudelor o altă poveste despre moartea lui Decebal în timpul vieţii. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu trupul lui Decebal.