Giganţii străvechi din galeria hiperboreeană subterană din România… un mister interzis de cărţile oficiale de istorie!

Având în vedere că Roșia Montană a fost o zonă minieră, de-a lungul anilor au fost scoase la iveală o serie de descoperiri interesante, una dintre cele mai interesante fiind scheletul unui gigant de 10 metri înălțime, găsit în 1976.

În urmă cu aproximativ 5.500 de ani, o galerie subterană a fost construită în regiune de către Agathyrsi. În februarie 2012, un grup de geologi a urmărit filonul de aur în același loc. Ei au continuat să sape până când au ajuns la baza galeriei. Spre marea lor surpriză, au găsit o piatră funerară care cu siguranță nu era făcută din rocă obișnuită. Geologii au prelevat o mostră, iar rezultatele de laborator au arătat că printre componentele pietrei funerare se numărau 55% praf de aur de 50 de karate, 15% praf de granit și 30% wolfram. De asemenea, analiza a arătat că piatra compozită fusese realizată cu ajutorul unui tip de tehnologie necunoscută astăzi.

Galeria Hiperboreană

Cunoscut sub numele de “Galeria Hiperboreană” sau “Galeria 13”, locul acestei descoperiri uimitoare se află sub satul Cornea. O serie de alte descoperiri au fost făcute în acest loc în 1976. Cu toate acestea, în numele “securității”, descoperirile antropologice și arheologice au fost considerate prea neobișnuite și șocante pentru acea vreme, astfel că galeria a fost sigilată permanent.

Piatra funerară nu a fost singurul obiect neobișnuit găsit în interiorul galeriei. Pe ea, arheologii au găsit scheletul unui gigant înalt de 10 metri (32,8 picioare). Aparent, gigantul fusese îngropat acolo după moarte, cu picioarele adunate într-o parte. Neavând echipamentul adecvat necesar pentru a analiza o astfel de descoperire, scheletul a fost trimis la Moscova. Din păcate, de atunci nu s-a mai raportat nimic despre gigant.

În ceea ce privește piatra de mormânt, o nouă serie de cercetări a fost planificată pentru a o analiza în 2012. Relicva a fost dezgropată încă o dată, iar măsurătorile au arătat că avea șase metri lățime, doisprezece metri lungime și trei metri înălțime. Cântărea aproape 1700 de tone și conținea undeva în jur de 900 de tone de aur masiv. Pentru a face o comparație, o astfel de cantitate de aur ar fi necesitat peste douăzeci de ani de muncă minieră pentru a fi adunată. Ultimul lucru cunoscut despre piatra funerară este că a fost tăiată în 80 de bucăți mai mici pentru a face posibilă transportarea ei. În ceea ce privește destinația sa, nu se știe unde se află astăzi.

Unul dintre arheologii care lucrează în Galeria 13 a făcut un set de fotografii cu piatra funerară și le-a trimis unui paleolingvist. Acesta din urmă a observat o scriere în basorelief de culoare verde smarald care acoperă întreaga suprafață a artefactului. Textul fusese scris în trei rânduri paralele care începeau în partea superioară stângă. De acolo, scrisul cobora în diagonală, asemănător unui șarpe, și forma o spirală în jurul unui cap de lup. În cele din urmă, scrierea se termina în colțul din dreapta jos. Paleolingvistul a speculat că scrierea necunoscută ar putea fi pelasgă și că descoperirea, cu semnele și scrierea sa, posedă în mod clar o mare valoare culturală și istorică. Cu toate acestea, piatra funerară a fost tăiată și topită. Statul a obținut o cotă de 19 piese, 31%, așa cum era stipulat în contractul local de exploatare a aurului.

În timpul săpăturilor, ridicarea pietrei funerare a scos la iveală și intrarea într-o groapă. Groapa cu diametrul de patru metri avea o scară în spirală descendentă, iar din interior radia o lumină violet lăptos. O inspecție mai atentă a scărilor a arătat clar că acestea arătau ca și cum ar fi fost decupate în pereții gropii de un laser și, în ceea ce privește lumina violetă, nimeni nu a putut determina sursa acesteia.

Curios să găsească sursa luminii și să vadă ce se afla înăuntru, paleolingvistul a coborât în groapă, dar nimeni altcineva nu s-a dovedit suficient de curajos să i se alăture. Noaptea a trecut și omul nu s-a mai întors niciodată din groapă.

În cele din urmă, armata a sigilat intrarea în groapă, precum și întreaga Galerie 13, cu ciment. Cei prezenți nu au mai vorbit niciodată despre descoperiri – deoarece fuseseră obligați să semneze acorduri de confidențialitate, prin urmare, ceea ce se află dincolo de scara gropii rămâne un mister.

Legendele uriașilor din România

În funcție de regiunea din România din care provin legendele, există nume diferite pentru uriași. În zona Boziorul, giganții sunt cunoscuți sub numele de “tătarii” (“tartari”), de exemplu. Un număr de schelete neobișnuit de înalte au fost descoperite la Scaieni, în Munții Buzăului. De exemplu, când localnicii au încercat să planteze meri pe un deal, au descoperit accidental schelete umanoide de peste 2,4 metri înălțime, împreună cu fragmente de ceramică.

Cunoscând legendele locale, oamenii din zonă s-au gândit imediat la tătari. Una dintre aceste legende susține chiar că formațiunea muntoasă cunoscută sub numele de “Stâlpii Tainitei” ar fi fost de fapt construită de acești giganți din vechime. În trecut, giganții erau, de asemenea, creditați pentru construirea a două mari săli subterane undeva sub munte.

Formațiunea ciudată care poate fi văzută sus pe Muntele Tainita seamănă cu un set de scaune de piatră. Deoarece se găsesc la altitudine mare și într-o zonă foarte greu accesibilă, localnicii susțin că tătarii au construit scaunele pentru a se așeza pe ele atunci când doreau să se adune pentru consiliu.

O altă legendă din Țara Hațegului, spune povestea a două uriașe care au construit două orașe: unul la Deva și, respectiv, celălalt pe vârful Muntelui Retezat (“Muntele Retezat”). La finalul construcției, când uriașa din Deva a privit orașul rivalei sale și a văzut că a ieșit mai frumos, a devenit invidioasă. Într-un moment de furie, a aruncat un plug spre cetatea munteană – distrugând-o și retezând în același timp vârful muntelui. În acest fel, muntele și-a câștigat numele, fiind cunoscut de atunci ca Muntele Secționat.

În regiuni precum Teleorman, Giurgiu și sudul Munteniei, uriașii sunt cunoscuți sub numele de “jidovi”. O legendă locală vorbește despre un erou care poartă numele de Novac și care s-a luptat cu un jidov. După ce gigantul a fost învins, a fugit pentru a-și salva viața, dar în fuga sa a lăsat un semn pe pământ. De atunci, zona a fost numită “Brazda lui Novac”. În regiune există și alte formațiuni numite “maguri” de către localnici, care cred că acestea au fost construite de giganți.

Descoperiri gigantice în România

În Giurgiu au fost făcute mai multe descoperiri arheologice. De exemplu, s-a descoperit că la Argedava, regele Burebista a avut primul său oraș (înainte de a unifica triburile dacice din zonă). Totuși, o descoperire și mai interesantă a fost făcută între anii 1940 și 1950. În această perioadă, arheologii au scos la iveală 80 de schelete umanoide care păreau a fi giganți. Scheletele uriașe măsurau între patru și cinci metri înălțime.

Schelete de giganți au fost dezgropate și în alte părți ale țării. Ca un exemplu, în octombrie 1989, 20 de schelete gigantice au fost descoperite în Pantelimon – Lebada.

Alte astfel de descoperiri au fost făcute la Polovragi, la Cetateni, sub Mănăstirea Negru Vodă și în Munții Bucegi – unde existența unei rețele de tuneluri subterane i-a surprins pe muncitori.

Astfel, schelete de uriași au fost descoperite în mai multe locuri din România. Ca să trecem direct la subiect, au fost descoperiți giganți în: Scaieni în județul Buzău, Măriuța în județul Călărași, Munții Perșani, Polovragi, Piatra Craiului, Țara Hațegului, Cetateni sub Mănăstirea Negru Vodă, dar și în multe alte locuri.

În Maramureș, în Cetatea de la Onești se credea că este casa uriașilor. La Argedava, în 80 de morminte au fost descoperiți uriași cu o înălțime de peste cinci metri. Deși majoritatea sunt brusc “pierdute” după ce au fost descoperite, giganții români secreți continuă să fie dezgropate.