Secretele celei mai avansate civilizaţii străvechi de pe teritoriul României. Ce a dispărut fără urmă o civilizatie antică prosperă?

În inima Europei de Est, pe teritoriul actual al României, Moldovei și Ucrainei, a înflorit acum mii de ani o civilizaţie care sfidează înţelegerea noastră modernă despre istoria umană. Civilizaţia Cucuteni-Trypillia, numită după satul românesc Cucuteni din judeţul Iaşi şi regiunea ucraineană Trypillia, reprezintă una dintre cele mai avansate culturi preistorice din lume. Datând din perioada neolitică-chalcolitică (aproximativ 5500-2750 î.Hr.), această societate a construit proto-oraşe gigantice, a dezvoltat tehnologii inovatoare şi a creat o artă sofisticată, doar pentru a dispărea misterios, lăsând în urmă ruine arse şi întrebări fără răspuns. Ce secrete ascundea această civilizaţie prosperă şi de ce a dispărut fără urmă? Acest articol explorează enigmele uneia dintre cele mai fascinante culturi antice de pe teritoriul României, bazându-se pe descoperiri arheologice şi teorii ştiinţifice recente.

Descoperirea unei lumi uitate

Povestea civilizaţiei Cucuteni-Trypillia începe în secolul al XIX-lea, pe pământurile fertile ale României. În 1884, în satul Cucuteni din judeţul Iaşi, sătenii au descoperit fragmente de ceramică pictată şi figurine de teracotă în timp ce lucrau pământul. Aceste artefacte au atras atenţia folcloristului Teodor T. Burada, care a iniţiat primele săpături sistematice. Publicate în 1885 şi prezentate la conferinţe internaţionale din Paris, descoperirile au dezvăluit o cultură neolitică avansată, extinsă pe o suprafaţă de circa 350.000 km², de la Munţii Carpaţi până la râurile Dniester şi Dnieper. În România, situri precum Cucuteni, Poduri sau Poiana Slatinei au oferit dovezi cruciale despre o societate care a existat cu mii de ani înaintea piramidelor egiptene sau a cetăţilor mesopotamiene.

Această cultură îşi are rădăcinile în influenţe din culturile Starčevo-Körös-Criş şi Vinča, combinate cu elemente din culturile Bug-Dniester şi Linear Pottery. Primele aşezări din România erau simple: case din lut şi lemn, parţial îngropate în pământ, înconjurate de şanţuri defensive. Cu timpul, societatea a evoluat spre mega-aşezări, unele cu până la 20.000 de locuitori, cum ar fi cele din Ucraina vecină, dar cu echivalente în nord-estul României. Aceste “proto-oraşe” erau organizate în cercuri concentrice, cu case aliniate radial, sugerând o planificare urbană sofisticată – o premieră în istoria europeană.

Avansurile tehnologice şi culturale: O civilizaţie înaintea timpului său

Ceea ce face civilizaţia Cucuteni-Trypillia cea mai avansată din antichitatea europeană este combinaţia de inovaţii tehnologice, sociale şi artistice. Agricultorii acestei culturi cultivau grâu, orz, mazăre şi in, folosind pluguri din coarne de cerb şi seceri cu lame de silex. Ei au dezvoltat tehnici avansate de extracţie a sării, esenţială pentru conservarea alimentelor şi comerţ, la situri precum Poiana Slatinei din România, unde sarea era obţinută prin evaporarea apei sărate în vase ceramice – o metodă numită briquetage, datând din jurul anului 6050 î.Hr.

Ceramica lor era de o calitate excepţională: vase pictate cu spirale, linii ondulate şi motive geometrice în culori roşu, negru şi alb, arse în cuptoare sofisticate care atingeau temperaturi de peste 1000°C. Unele modele sugerează cunoştinţe astronomice, cu reprezentări ale ciclurilor solare sau lunare. Arheologii cred că au inventat roata olarului timpurie şi chiar modele de vehicule cu roţi, prefigurând invenţii ulterioare din Mesopotamia.

Din punct de vedere cultural, figurinele de teracotă – majoritatea feminine, cu forme voluptoase – indică un cult al zeiţei-mame, posibil un sistem matriarhal sau matriliniar. Societatea pare a fi fost egalitară iniţial, fără diferenţe mari de bogăţie, dar spre sfârşit apar semne de ierarhie. Casele, construite din lut şi lemn, erau spaţioase (până la 700 m²), cu etaje şi cuptoare interioare, iar aşezările erau fortificate cu palisade şi şanţuri. Această cultură a implementat aproape toate inovaţiile tehnologice ale epocii, de la metalurgie incipientă (cupru) până la textile avansate.

În România, situl Poduri a revelat 13 niveluri de locuire, arătând reconstrucţii periodice, iar artefactele sugerează un comerţ extins cu regiuni îndepărtate, inclusiv obsidian din Carpaţi.

Secretele ascunse: Enigme care persistă

Dincolo de avansuri, civilizaţia Cucuteni-Trypillia ascunde secrete care îi conferă un aer mistic. Unul dintre cele mai mari mistere este obiceiul de a arde intenţionat casele şi aşezările la fiecare 60-80 de ani, urmat de reconstrucţie pe acelaşi loc sau mutare. De ce făceau asta? Teorii sugerează ritualuri simbolice legate de ciclul vieţii şi morţii, purificare spirituală sau prevenirea bolilor. Dovezile arheologice arată că incendiile erau deliberate, cu case umplute cu lemne înainte de ardere.

Alt secret este lipsa aproape totală a cimitirelor şi rămăşiţelor umane. Puţine schelete au fost găsite, majoritatea în peşteri precum Verteba din Ucraina, cu semne de violenţă. În România, siturile arată puţine înmormântări, ridicând întrebări despre ritualurile funerare – poate incinerare sau expunere în aer liber? Absenţa rămăşiţelor masculine în unele contexte alimentează teorii despre o societate matriarhală, deşi genetice recente arată diversitate.

Motivele de pe ceramică ar putea fi o formă proto-scriere sau un limbaj simbolic, cu spirale reprezentând concepte cosmice. Unele artefacte sugerează cunoştinţe medicale sau astronomice avansate. Politic, cercetările au fost suprimate în era sovietică, când descoperirile nu se potriveau cu ideologia marxistă, ducând la pierderea de cunoştinţe. Astăzi, moştenirea culturală revine prin modă şi artă inspirate de motivele lor.

Ce a cauzat dispariţia fără urmă?

Declinul civilizaţiei Cucuteni-Trypillia, în jurul anului 2750 î.Hr., rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale preistoriei europene. Nu a fost o dispariţie bruscă, ci un proces gradual, lăsând puţine urme – “cel mai uşor amprentă în peisaj”, după cum spun arheologii.

Teorii principale includ:

• Invazii externe: Cultura Kurgan (Yamnaya), nomazi indo-europeni din stepele estice, ar fi invadat în jurul anului 3000-2800 î.Hr., distrugând aşezări. Dovezi: schelete cu răni violente şi influx genetic stepic în populaţii ulterioare.
• Schimbări climatice: În jurul anului 3200 î.Hr., o perioadă de răcire şi uscare (evenimentul climatic 4.2 ka) a dus la secetă, epuizând solurile fertile. Agricultorii sedentari au suferit, în timp ce păstorii nomazi au supravieţuit.
• Factori interni: Suprapopulare, epuizare resurse sau conflicte interne. Arderea periodică ar fi putut slăbi societatea pe termen lung. Genetice arată integrare graduală cu alte grupuri, nu extincţie totală.

Deşi nu există un consens, dispariţia lor a permis ascensiunea culturilor indo-europene, influenţând Europa modernă. Elemente din Cucuteni persistă în folclorul românesc şi ucrainean.

Concluzie: Lecţii din trecutul misterios

Civilizaţia Cucuteni-Trypillia reprezintă un capitol pierdut al istoriei umane, o societate avansată care a inventat elemente ale civilizaţiei urbane cu mii de ani înaintea altora. Pe teritoriul României, ea ne aminteşte de fragilitatea prosperităţii: o cultură înfloritoare poate dispărea din cauza climei, invaziilor sau propriilor ritualuri. Secretele sale – de la arderea caselor la cultul zeiţei – continuă să inspire cercetători şi artişti. Într-o lume confruntată cu schimbări climatice, lecţia lor este clară: adaptarea este cheia supravieţuirii. Descoperirile viitoare, poate prin ADN antic sau săpături noi, ar putea dezvălui mai multe despre această enigmă străveche.