Oamenii de Neanderthal au reuşit să supravieţuiască prin condiții climatice dificile, mai ales de-a lungul unui peisaj schimbător al epocilor glaciare. Acești strămoși ai noștri, care au trăit în principal în Europa și Asia între aproximativ 400.000 și 40.000 de ani în urmă, au dezvoltat o serie de adaptări impresionante pentru a supraviețui în aceste medii extreme. Dar cum au supravieţuit oamenii de Neanderthal în Epoca de Gheaţă?
Ce sunt epocile de gheaţă
O epocă de gheață, denumită şi eră glaciară sau glaciaţiune, reprezintă o perioadă lungă de reducere a temperaturii suprafeței și a atmosferei Pământului, care are ca rezultat prezența sau extinderea calotelor glaciare și a ghețarilor alpini. Clima Pământului alternează între epoci glaciare și perioade de seră, timp în care nu există ghețari pe planetă.
Omul de știință sârb Milutin Milankovici a fost cel care în anii 1920 a realizat influența variației ciclice a parametrilor orbitei terestre asupra variațiilor climatice. Primul dintre acești parametri, excentricitatea orbitei Pământului, se referă la faptul că orbita terestră nu formează un cerc perfect, ci o elipsă, forma căreia sub influența altor corpuri celeste este când mai circulară, când mai alungită.
Astfel, distanța dintre Pământ și Soare variază în cicluri de circa 100.000 de ani. Un alt parametru, inclinația axei terestre față de planul eclipticii (planul în care Pământul se mișcă în jurul Soarelui), variază în cicluri de circa 42.000 de ani, între 22,1° și 24,5°. O inclinație mai mică conduce la veri mai reci în regiunile polare, așa încât gheața din iarnă nu se topește. Cel de-al treilea parametru, precesia echinocțiilor, are în vedere schimbarea poziției axei terestre în spațiu. Anumite combinații ale acestor trei parametri favorizează apariția calotelor glaciare.
Aceste epoci glaciare au fost marcate de cicluri de glaciațiuni și interglaciațiuni, cu perioade reci și calde care s-au succedat. În prezent, axa Pământului este orientată către Steaua Polară, însă în 13.000 de ani va fi orientată către Vega din constelația Lirei. Acest ciclu durează 25.800 de ani.
Cum au supravieţuit oamenii de Neanderthal în Epoca de Gheaţă
Una dintre cele mai evidente adaptări fizice ale neanderthalienilor a fost structura lor robustă, cu membre scurte și puternice și un trunchi masiv. Aceste caracteristici le-au oferit stabilitate și forță în timpul vânătorii, precum și capacitatea de a rezista condițiilor reci. În plus, nasurile lor proeminente și largi nu au fost doar un element estetic, ci au jucat un rol crucial în încălzirea și umidificarea aerului rece și uscat, oferind o modalitate eficientă de a adapta organismul la climatul aspru.[sursa]
Vânătoarea și culegerea roadelor au fost fundamentale pentru supraviețuirea lor. Neanderthalienii au adoptat o dietă diversificată, vânând animale precum mamuții lânoşi, renii, bizonii și alte specii adaptate la regiunile reci. În plus, acești hominizi au colectat și consumat plante comestibile, extinzându-și astfel opțiunile alimentare și asigurându-și un aport variat de nutrienți. Capacitatea de a găsi și exploata resursele alimentare în medii variate a fost crucială pentru supraviețuirea lor pe termen lung.
Un instrument crucial în arsenalul lor tehnologic a fost fabricarea uneltelor. Neanderthalienii au realizat unelte din diverse materiale, precum piatră, lemn și oase. Aceste unelte au fost esențiale pentru vânătoare, prelucrarea alimentelor și construirea adăposturilor. De exemplu, sulițele și sulițele cu vârf de piatră le-au oferit mijloace eficiente de a vâna animale mari, în timp ce topoarele de mână și cuțitele au fost folosite pentru prelucrarea materialelor și a hranei.
Adăpostul a fost, de asemenea, o parte crucială a strategiei lor de supraviețuire. Neanderthalienii au ocupat peșteri și au construit adăposturi temporare din materiale disponibile în mediul lor. Peșterile nu le-au oferit doar adăpost împotriva frigului și a altor condiții meteorologice nefavorabile, ci și un loc sigur pentru depozitarea alimentelor și un cadru propice pentru activitățile sociale.
Focul a reprezentat o altă componentă esențială a vieții lor de zi cu zi. Neanderthalienii au stăpânit arta de a controla și a utiliza focul, beneficiind astfel de o sursă constantă de căldură, lumina în timpul nopților întunecate și un instrument pentru gătit. Focul nu doar că a furnizat căldură vitală în nopţile reci, ci și-a oferit oamenilor din Neanderthal o modalitate de a-și întări comunitățile și de a întreține un foc social care să lege relaţiile dintre membrii grupului.
Comportamentul social și cooperarea au fost, de asemenea, chei ale supraviețuirii lor. Neanderthalienii trăiau în grupuri mici, iar colaborarea în vânătoare, colectarea hranei și protejarea împotriva prădătorilor au fost vitale pentru supraviețuirea lor. Aceste grupuri mici le-au permis să se adapteze mai bine la schimbările din mediu și să răspundă mai eficient la provocări.
Cu toate aceste adaptări impresionante, neanderthalienii au dispărut în cele din urmă. Deși motivele exacte ale dispariției lor nu sunt complet clare, cercetătorii au formulat mai multe ipoteze. Printre acestea se numără schimbările climatice, competiția cu Homo sapiens (oamenii moderni) și posibila interacțiune și amestec genetic între cele două specii.
