Dovezile incontestabile că dacii mâncau câini. „Pe o parte dintre oase sunt urme de curăţare a cărnii, pe o parte s-au găsit urme de pârlire“

În ultimul deceniu, s-au înmulţit dovezile care atestă că geto-dacii mâncau carne de câine. Doi reputaţi arheologi români, Valeriu Sîrbu şi Adrian Bălăşescu, şi-au argumentat teoriile în cadrul unei sesiuni ştiinţifice care a avut loc recent la Muzeul Judeţean Buzău. Potrivit acestora, numai la Radovanu, sit arheologic din Călăraşi, au fost găsite zeci de oseminte de câine cu urme de cuţit, dovadă că s-a curăţat carnea de pe oase.

Nu mai este de mulţi ani un tabu teoria conform căreia, în urmă cu două milenii, la geto-daci câinele avea mai mult decât un rol utilitar, de paznic al turmelor şi animal de vânătoare. Câinele era şi sursă de hrană pentru strămoşii noştri.

”Pe de o parte, sunt mulţi câini înhumaţi sub case, sub vetre, fapt ce dovedeşte un ataşament al acelei familii sau al cuiva din familie. Pe de altă parte, în aceleaşi situri, în acelaşi timp, a existat consumul cărnii de câine. Oasele fragmentate, cu urme de lovituri, de tăiere ori de foc, descoperite în locuinţe, în gropi ori în stratul arheologic din aşezări, deseori împreună cu resturi de oase de la alte specii de animale, indică, indubitabil, consumul cărnii câinelui în alimentaţia curentă”, a declarat arheologul Valeriu Sîrbu, în cadrul unei sesiunii ştiinţifice despre alimentaţia geto-dacilor, organizată la Muzeul Judeţean Buzău.

Potrivit cercetătorilor, Radovanu, un sit arheologic din judeţul Călăraşi, conţine o pondere foarte mare de oseminte de câine. În trei gropi au fost descoperite cel puţin 20 de resturi cu urme fine de cuţit, dovadă că s-a curăţat carnea de pe oase.

”S-au găsit oase de câini şi s-a putut stabili că o parte dintre ei au fost omorâţi, pe o parte dintre oase sunt urme de curăţare a cărnii, pe o parte s-au găsit urme de pârlire, de frigere a cărnii. Fiind descoperite împreună cu oase de porci, ovicaprine, vite şi resturi de bucătărie, nu există niciun dubiu din punct de vedere al zooarheologilor că s-au consumat ca şi celelalte animale.”, Valeriu Sîrbu, arheolog

Din 68 de resturi de câine găsite la Radovanu, 20 prezintă urme antropice de dezarticulare, descărnare şi ardere. Resturile provin de la cel puţin două animale adulte şi au fost descoperite în trei gropi.

”Am observat diferite urme de dezarticulare a animalului, adică tăierea animalului în diferite porţii. Am găsit un femur întreg care la nivelul capului femural, cel care vine în coxal, apar urme de tăiere. Avem de asemenea un coxal cu multiple urme de tăiere, precum şi o vertebră cu urme de tăiere pe interior. Sunt urme fine, în general de la cuţit, şi urme grosiere, cele datorate unui satâr, topor. Urmele de descărnare sunt în general foarte discrete”, a precizat istoricul Adrian Bălăşescu, în cadrul aceleiaşi sesiuni.

Pentru Adrian Bălăşescu, descoperirile de la Fundeni şi Radovanu au fost suficient de convingătoare să emită concluzia conform căreia dacii consumau câinii ca pe orice alt animal domestic.

Potrivit arheologului, în groapa 37, la Fundeni, lângă un craniu depus întreg se mai afla o jumătate de craniu de câine care la nivelul incisivului avea urme de ardere, ceea ce demonstrează că animalul a fost pârlit.

”Apare o tăietură exact pe transversal, cum se face la porc, la caprine, în vederea prelevării şi cunsumării creierului. La un moment dat am observat trei urme foarte fine, pe interiorul mandibulei, semn că cel care a provocat tăierea a prelevat şi limba animalului. De asemenea, la nivelul coastelor, pe toată suprafaţa internă, sunt multiple urme de cuţit. Probabil, tăiau sternul, ceea ce îmi arată că a fost deschisă cutia toracică şi s-au prelevat organele, plămânii şi inima. Ce au făcut cu ele, nu ştim”, a menţionat Adrian Bălăşescu.

Se creşteau pentru carne unii câini sau doar se sacrificau, la nevoie, unii dintre cei existenţi?

În cadrul sesiunii ştiinţifice, Valeriu Sîrbu a declarat că nu există vreo dovadă că la geto-daci ar fi existat rase de câini de casă, nici dacă existau anumite criterii în alegerea câinilor pentru consum. S-a putut estima doar că rolul câinilor în alimentaţia geto-dacilor era mult mai scăzut faţă de ponderea vitelor, porcilor, oilor şi caprelor.

”Nu există niciun dubiu că o parte dintre câini au fost mâncaţi. Şi-au mâncat câinii din gospodărie, au consumat, cum le-am zice azi, maidanezi? Au fost cumva perioade când se aprovizionau greu cu carne şi atunci au fost nevoiţi să consume anumiţi câini? În lipsa surselor scrise nu putem şti pe ce criterii şi cum au făcut aceste selecţii. Sperăm să avem răspunsuri la cercetările viitoare.” Valeriu Sîrbu, arheolog

Tema consumului de carne de câine de către daci a fost interzisă în breasla arheologilor în timpul comunismului şi câţiva ani după Revoluţie, perioadă în care strămoşii poporului român trebuiau idealizaţi, nicidecum asociaţi cu astfel de obiceiuri considerate barbare pentru zilele noastre.

”Până în ultimii 15 ani, în România nu s-a discutat despre acest aspect, pe de o parte pentru că ar fi putut părea incredibil, cum să mănânce dacii câini, pe de altă parte, pentru că au lipsit analizele atente de specialitate. Aproape toate menţionau doar prezenţa câinilor înhumaţi, fie a resturilor de animale, fără să se studieze în amănunt dovezile despre consumarea câinilor. După primele cercetări s-a apreciat că au fost numai geţi, pe urmă este foarte probabil să fi fost şi altă populaţie, anume bastarnii. În aşezările bastarnilor din aria lor cu venire până la noi, numărul de câini care fie că s-au mâncat, fie au fost înhumaţi, a fost foarte mare”, a declarat Valeriu Sîrbu.

Potrivit arheozoologului Adrian Bălăşescu, fenomenul de cynofagie, adică obiceiul consumării cărnii de câine, a fost identificat doar la Radovanu şi Fundeni în perioada a doua a epocii fierului (La Tene – 300 – 100 îen), ceea ce demonstra că geţii consumau, probabil sporadic, această specie.

Studiile asupra osemintelor vor permite concluzii mai ferme şi mai detaliate în viitor despre cum anume se producea decesul, despre modalităţile de preparare a cărnii sau vârsta de sacrificare.