Un curent cu numeroşi adepţi, accentuat de revoluţia internetului, „dacopatia“ sau „dacomania“ idealizează până la limita imposibilului realizările dacilor, prezentaţi ca inventatori ai scrierii şi ai limbii latine sau mari ingineri, creatori ai unor drumuri subterane în Carpaţi care leagă Bucegii de Sarmizegetusa.
„Dorinţa de a legitima un trecut glorios, strâns legat de un complex de inferioritate al naţionalismului românesc în comparaţie cu alte civilizaţii, şi tendinţa de a astupa carenţele informaţionale cu mituri, trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice“.
Este o definiţie generală pe care cercetătorii ştiinţifici şi mediul academic o dau protocronismului, sau, peiorativ, „dacomaniei“, „tracomaniei“ sau „dacopatiei“. Protocronismul nu este, însă, neapărat, o „invenţie“ românească, ci tendinţă universală, modernă, care, prin care teze pseudo-istorice, bazate pe argumente mai mult sau mai puţin elaborate, glorifică trecutul unei naţiuni sau comunităţi.
La rândul lor, susţinătorii curentului protocronist se autointitulează „dacologi“, marşând pe o istorie „alternativă“, cenzurată de „ştiinţa oficială” şi teorii ale conspiraţiei. Ciocnirile celor două „tabere“, dacologii şi cercetătorii ştiinţifici, au umplut cărţi întregi, reviste, articole de specialitate, dar, mai ales, spaţiul virtual.
„Dacopatia, un curent al frustrărilor născut în ultimii ani ai ceauşismului“
Curentul protocronist, care s-a bucurat de simpatie şi în rândurile Gărzii de Fier (mitul dacic ocupa un loc important în doctrina legionară), a căpătat o valenţă puternic naţionalistă în timpul comunismului, fiind instrumentată politic de regimul Ceauşescu, care promova un trecut idealizat al ţării şi un discurs cultural şi istoric, ce afirma superioritatea culturii autohtone în faţa oricărei influenţe străine.
Bazele au fost puse însă anterior, de personalităţi precum Bogdan Petriceicu-Haşdeu, care susţinea că dinastiile princiare medievale din Ţara Românească şi Moldova descindeau dintr-o castă dacică ce îşi avea originile în vremea lui Burebista sau de Nicolae Densuşianu care, în „Dacia preistorică“, prezenta, într-o manieră speculativ-vizionară, o civilizaţie pelasgă (populaţia stră-dacă), originară din spaţiul românesc, ce domneşte de mai bine de un mileniu peste un imperiu întins de la Atlantic până în India şi care ar fi la baza întregii culturi europene.
Sarmizegetusa, cel mai important centru militar, religios şi politic al statului dac, ar fi legată, potrivit dacopaţilor, de Bucegi, printr-o complicată reţea de tuneluri subterane FOTO Adevărul
„Dacopatia are numeroase feţe în prezent. Este un curent al frustrărilor născut în ultimii ani ai ceauşismului, când izolarea noastră internaţională dădea naştere unui glorios regat sau imperiu imaginar, cu o vechime multimilenară. Astfel, s-au sărbătorit prin 1982 nu mai puţin de 2050 de ani de la fondarea statului unitar dac de către Burebista, iar «Kondukătorul» a şi bătut o serie de monede de aur şi de argint cu acest eveniment şi cu efigia Dacului. Între timp, se turna ciment în situl de la Sarmisegetuza, pentru a se face o pistă de aterizare pentru elicopterul prezidenţial. Apoi, anii 1990 au fost anii libertăţii, în care figura dacilor a căpătat şi mai multe atribute în imaginarul popular, accentuate de revoluţia internetului. S-au organizat dacologii, seminare şi dezbateri, s-au observat «continuităţi» nebănuite dintre daci şi români. Aş lega această recentă resurgenţă a dacismului (dacopatiei) de emergenţa (neo)legionarismului, această doctrină localizând în spirit arian mitul dacului atotputernic. Astfel, dacismul reprezintă dimensiunea (care intenţionează să fie culturală) a unor tendinţe naţionaliste, dezvoltate în ultimul deceniu ceauşist şi altoite cu manifestări legionaroide. Felul în care aceste tendinţe se propagă la nivel instituţional este elocvent pentru lumea românească de astăzi“, crede profesorul şi scriitorul ploieştean Dan Gulea.
Teoriile imposibile susţinute de „dacopaţi“
Printre teoriile promovate de adepţii curentului protocronist se numără acelea că dacii au inventat scrisul, iar primele scrieri din lume au apărut pe teritoriul României, că dacii au inventat limba latină sau că romanizarea nu a existat sau a avut efecte aproape nule asupra dacilor, iar românii sunt urmaşi exclusivi ai dacilor, de aceea ar trebui ca numele ţării să fie Dacia şi nu România.
Alte idei „dacopate“ susţin civilizarea întregii lumi prin popoarele stră-dacice care au pornit de pe pământurile româneşti şi au ajuns până în Asia, Troia sau Ierusalim, astfel că grecii, etruscii, latinii, celţii sunt urmaşii pelasgilor, stră-dacii, iar limbile acestora sunt dialecte ale limbii dace.
De asemenea, dacii ar fi fost creştini înainte de Christos, iar credinţa în Zamolxe a fost prima religie monoteistă din lume. „A susţine astfel de lucruri strigătoare la cer denotă o totală lipsă de realism şi o lipsă de cunoaştere a istoriei şi a izvoarelor arheologice“, crede Alin Frînculeasa, arheolog al Muzeului de Istorie Prahova.
Tunelurile subterane din Carpaţi şi fluxurile energetice din Bucegi
Dacilor (sau în unele variante zeului acestora, Zamolxe) le sunt atribuite şi mari realizări inginereşti, precum tuneluri subterane în Carpaţi care leagă, de exemplu, Bucegii de Sarmizegetusa. Aceste drumuri şi tuneluri subterane ar mai exista şi astăzi, fiind cunoscute doar de câţiva „iniţiaţi“.
În sprijinul afirmaţiei este adus şi un episod al luptei dintre Decebal şi Traian, în munţii din zona Sarmizegetusa când armata dacilor a dispărut ca înghiţită de pământ şi a reapărut, în mai puţin de două zile, dincolo de Dunăre, de unde a atacat castrele romane de pe actualul teritoriu al Bulgariei. După ce ar fi descoperit tunelurile din munţi, împăratul Traian a dat ordin să fie astupate, dar multe au rămas şi au fost folosite mai târziu de domnitorii români. Concluzia ar fi că munţii României sunt împânziţi de treceri subterane.
„Este o teorie imposibilă din mai multe motive. În primul rând, ar fi fost nevoie de o tehnologie deosebit de avansată care, dacă ar fi existat, ar fi lăsat urme concrete. Este greu de crezut că dacii, cu ciocănele sau ustensile primitive ar fi putut săpa tuneluri, în condiţiile în care vedem cu ochii noştri cât de greu se avansează în zilele noastre cu metroul. Un tunel în munţi cu un diametru rezonabil de 3-5 metri ar fi putut fi săpat, cu tehnologia de atunci, în ritmul de un metru pe an, maximum. În al doilea rând, ar fi fost nevoie de un număr de neimaginat de oameni, de forţă de muncă. Existenţa unor astfel de tuneluri era uşor de dovedit până acum dacă acestea ar fi existat cu adevărat, pe baza indiciilor, sau a observărilor aeriene“, ne-a explicat Iulian Vasiliu, inginer constructor cu zeci de ani de experienţă.
Dacologii cred şi în existenţa, pe munte, a unor sanctuare şi fluxuri energetice, deşi izvoarele istorice despre religia şi spiritualitatea dacilor sunt extrem de sărace. În fiecare an, pe 28 noiembrie, sute de oameni se adună pe platoul Bucegilor, pentru a se încărca de la „Piramida Energetică“ care s-a forma, la apus, în jurul Sfinxului. Pentru dacopaţi, Sfinxul este locul unde Decebal şi-a sacrificat fiul pentru zei şi cel mai vechi dintre simbolurile sacre ale dacilor. Cei veniţi să se încarce energetic povestesc că văd în jurul Sfinxului un cap de bărbat, cu o cuşmă de dac şi lumini bizare.
Gheorghe Haiduc, unul dintre cei mai vechi salvamontişti din Bucegi, s-a întâlnit deseori pe munte cu oameni care erau în căutarea apei vii, a fluxurilor şi portalurilor energetice şi chiar a tunelurilor subterane din Bucegi.
„Din punctul meu de vedere, umbra care se formează peste Sfinx, şi nu doar pe 28 noiembrie, este un fenomen firesc care se produce la apusul soarelui peste orice obiect, copac sau bolovan. La fel, pe munte te poţi simţi încărcat energetic oriunde, de la aerul tare şi peisajele spectaculoase, este un proces fiziologic normal. Eu personal nu cred în astfel de teorii şi de câte ori am încercat să vorbim cu aceşti oameni despre fenomenele naturale de pe munte, am fost priviţi ca nişte încuiaţi care nu pricep chestiunea. Sincer, noi ne-am dori să existe în munţi portaluri, care să ne ajute să trecem dintr-o vale în alta mai repede, pentru că uneori am avea nevoie de un drum mai scurt pentru a salva turiştii care se rătăcesc pe munte“, ne-a spus Gheorghe Haiduc.
Salvamontistul care cunoaşte Bucegii ca în palmă crede că, dacă ar fi existat tuneluri subterane, măcar o persoană ar fi găsit, până acum, o intrare. De asemenea, el spune că nu ar trebui căutat paranormalul în fluctuaţiile pe care le înregistrează aparatura electronică a turiştilor. „Este foarte adevărat că stăm foarte prost cu semnalul la telefon, doar suntem pe munte. Fluctuaţiile nu sunt cauzate de pietre şi bolovani energetici“, spune Gheorghe Haiduc.
Dacii au inventat scrisul
Una din teoriile preferate de „dacopaţi“ este aceea că prima scriere din lume a apărut pe teritoriul României, iar dacii au inventat scrisul şi limba latină. Dacii ar fi fost lingvişti geniali ce trăiau în armonie cu vibraţiile naturii şi au creat primele cuvinte, inspirându-se din muzica ei.
Argumentul adus în sprijinul acestor teorii sunt celebrele Tăbliţe de la Tărtăria, Tăbliţele de la Sinaia şi diverse citate din autori antici, scoase din context, sau diverşi contemporani, cu preocupări mai mult sau mai puţin ştiinţifice.
Tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Alba. Sunt trei tăbliţe de lut care ar putea candida la cea mai veche scriere din lume, vechimea estimată fiind de 5.500 î.Hr., adică cu mult faţă de celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume, cea egipteană sau sumeriană, din jurul datei de 3.500 î.Hr. Vechimea tăbliţelor de la Tărtăria nu poate fi realizată însă pentru că, fiind din lut, nu pot fi datate cu carbon. De asemenea, semnele de pe tăbliţe nu sunt o scriere în sine, ci o proto-scriere, nişte simboluri pictografice.
Cercetătorii aduc ca argumente ştiinţifice unicitatea acestora, în sensul că există un imens gol istoric, de la 5.500 î.Hr. şi până la cucerirea romană, a unor alte scrieri, dar şi faptul că acestea nu pot fi descifrate în condiţiile unui număr atât de redus. S-a vehiculat şi faptul că acestea sunt falsuri.
În sprijinul teoriei că scrisul a fost inventat de daci sunt şi Tăbliţele de la Sinaia, un set de artefacte arheologice controversate. Acestea sunt nişte tăbliţe din plumb scrise într-o limbă necunoscută, textele fiind însoţite uneori şi de imagini. Se presupune că ar fi o cronică a dacilor, unde sunt menţionate nume de regi daci şi toponime dacice, dar pe care specialiştii, istoricii şi lingviştii, le consideră în general falsuri moderne.
„Dacopaţilor“ li se reproşează faptul că, deşi susţin existenţa unei limbi a dacilor, prima din lume, pentru care au elaborat şi un dicţionar, nu au putut oferi o traducere acceptabilă a tăbliţelor.
„Extrase de-a dreptul din secolul al XIX-lea, au reapărut şi nişte Tăbliţe de la Sinaia, ce ar fi fost scrise într-un misterios alfabet antic, pe care mai multe lucrări îl explică şi popularizează cu lux de amănunte. De aici până la Tăbliţele de la Tărtăria mai este doar un pas, pe care mai mulţi pseudosavanţi îl fac cu nonşalanţa specifică «obiectului» de studiu“, spune profesorul Dan Gulea.
Dacii au inventat limba latină, iar romanii îi considerau pe daci strămoşii lor
Nu în ultimul rând, dacii au inventat şi limba latină, pe care aceştia o vorbeau în momentul venirii romanilor, iar romanii îi considerau pe daci strămoşii lor. Teoria are la bază ideea că tracii au ocupat o mare parte din Europa, având Marea Neagră în centrul zonei lor de dominaţie. Din această zonă s-ar fi desprins cei care au înfiinţat Roma, de unde ar rezulta şi că nu noi suntem urmaşii romanilor, ci o parte dintre romani sunt urmaşii tracilor. Astfel, limba pe care o vorbim nu este nici pe departe limba impusă de cuceritorii Daciei.
„Astfel de afirmaţii sunt de-a dreptul o grozăvie. Toate descoperirile arheologice arată faptul că dacii nu cunoşteau scrierea şi trăiau în localităţi rurale nespectaculoase. Nici măcar nu aveau oraşe, cetăţile având doar rol de fortificaţii. În schimb, despre limba latină şi originea acesteia avem numeroase şi certe izvoare scrise, cărţi întregi“, spune arheologul Alin Frînculeasa.
Adevărul despre daci se află în arhivele Vaticanului
Ca în orice teorie conspiraţionistă, în „dacopatie“ îşi face loc şi Vaticanul, în arhivele căruia s-ar afla marele Adevăr despre daci: că dacii nu au fost romanizaţi niciodată, că românii sunt descedenţii direcţi ai dacilor sau că aceştia erau cea mai avansată civilizaţie a lumii. Un argument ar fi şi existenţa statuilor de daci de la Vatican şi din Italia, o „dovadă zdrobitoare“ a importanţei dacilor în lumea antică. Tot la Vatican sunt dovezi despre faptul că dacii sunt „Poporul ales“, care a pus bazele creştinismului.
„Este foarte uşor să faci afirmaţii din spatele unei potenţiale secretomanii care ar înconjura bibilioteca Vaticanului. Realitatea este că aceste arhive au un acces extrem de restrâns din cu totul alte motive. Se adresează doar unor specialişti, cunoscători de limbi medievale, ori aceştia sunt destul de puţini. Prin urmare, nu există nici o conspiraţie, în sensul că «cineva» are grijă ca aceste adevăruri să nu fie publicate, ci sunt foarte puţini cei care le-au cercetat“, ne-a spus şi profesorul şi istoricul Dorin Stănescu.
Acesta spune că ideea unei civilizaţii îndelungate şi avansate pe teritoriul ţării noastre este susţinută nu doar de „dacopaţi“, ci şi de Biserică, prin acreditarea conceptului că România este „grădina Maicii Domnului“. În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat, la vizita sa în România, că ţara noastră este Grădina Maicii Domnului, până atunci asimilată de creştinii ortodoşi complexului de mănăstiri şi biserici de pe Muntele Athos.
Chiar dacă mesajul rostit de Suveranul Pontif a fost considerat o declaraţie de curtoazie, teoriile au mers până la o „recunoaştere“ a Bisericii că, într-adevăr, românii sunt Poporul Ales şi iniţiatorii creştinismului.
„Multele goluri şi necunoscute despre civilizaţia dacilor sunt umplute cu mituri, idei care se propagă într-un curent periculos, ce exagerează foarte mult calităţile locuitorilor acestor pământuri, o dorinţă de a ne prezenta lumii ca o civilizaţie cu totul aparte. Deşi este foarte greu de crezut, este posibil ca, la un moment dat, să fie descoperite lucruri despre daci care să răstoarne tot ce ştim despre această civilizaţie. Dar este foarte improbabil“, mai spune Dorin Stănescu.
