Stârneşte şi astăzi mirare prezenţa a opt nobili daci pe Arcul de Triumf de la Roma al lui Constantin cel Mare, uitându-se că împăratul era el însuşi geto-dac, născut în cetatea Naissus, din Moesia Inferior, astăzi oraşul Niş din Serbia.
Constantin a avut pentru cetatea lui natală o grijă deosebită, fondând aici suburbia Mediana şi un palat strălucitor. Toată viaţa, Constantin a fost interesat de Ţara Zeilor. La 26 iunie 316, aflându-se la Roma, împăratul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci îi poartă numele.
O construcţie armonioasă, bine echilibrată, măsurând aproximativ 26 m înălţime, lăţimea fiind de 8 m. Monumentul se remarcă în mod deosebit prin bogăţia reliefurilor reprezentate, ca şi prin valoarea lui artistică.
A fost început în anul 312 pentru a slăvi titlul de „eliberator al Romei”, acordat lui Constantin după victoria dobândită la podul Milvius împotriva lui Maxentiu, unul dintre pretendenţii la tronul Romei. Pe acest arc triumfal domină opt statui de daci, impresionante ca dimensiuni, peste 3 m înălţime, aşezate deasupra coloanelor care decorează cele două feţe ale arcului.
Dacii poartă tunici strânse la mijloc cu o cingătoare, pantaloni lungi, răsfrânţi şi strânşi la gleznă şi o mantie fără mâneci, prinsă pe umărul drept cu un ac sau fibulă. Aceşti opt daci uriaşi erau consideraţi de romani semizei ocrotitori. Patru dintre ei erau semizeii care punctau momentele unei zile întregi, împărţite în segmente de câte şase ore. Corespundeau, oarecum, cu arhanghelii creştini, şi fuseseră cei mai mari profeţi ai dacilor. Se numeau Dionys , Oiagru, Orfeu şi Morfeu.
Arcul de Triumf din Roma, ridicat de imparatul Constantin cel Mare, atesta faptul ca opt comandanti ai armatelor sale erau daci, ca si majoritatea ostasilor sai
Ei au rămas în mitofolclorul românesc cu numele de Zorilă, Nămiezilă, Murgilă şi Miezilă. Ceilalţi patru fuseseră fraţii de cruci ai Gemenilor Divini.
De la aceştia provine, desigur, numele satului Patru Fraţi, din judeţul Ialomiţa, precum şi al unei cruci mari de piatră de pe teritoriul satului Broşteni, acelaşi judeţ. Că aceste opt divinităţi protectoare făceau parte din panteonul sacru al strămoşilor noştri o demonstreaza localitatea OPT-ATIANA, din Dacia, al cărei nume se traduce prin „Opt Apărători” (cf. rom. opt; a se aţine), şi actualul sat Optaşi, din judeţul Olt.
Fiind divinităţile sale protectoare, geto-dacul Constantin i-a plasat pe Arcul său de Triumf. Însuşi Traian, care, cum am mai spus, i se închina zeului Danubius, a considerat că e bine ca pe trofeul bifacial de pe partea superioară a monumentului de la Adamclisi să fie sculptat celebrul Cavaler Trac, spre a-i obţine bunăvoinţa. Astfel se explică, parţial, prezenţa masivă a statuilor de daci de la Roma, mare parte reprezentând divinităţi.
Consideram ca cele „opt statui de comandanti daci, impresionante ca dimensiuni (peste 3 m inaltime), asezate deasupra coloanelor ce decoreaza cele doua fatade ale Arcului, reprezinta glorificarea capeteniilor armatelor dace biruitoare, ce apar in metope, cu care imparatul Constantin cel Mare a invins pe Maxentius.
Arcul de Triumf din Roma, ridicat de imparatul Constantin cel Mare, atesta faptul ca opt comandanti ai armatelor sale erau daci, ca si majoritatea ostasilor sai. Mai demonstreaza faptul ca imperiul lui Constantin cel Mare continua, de fapt si de drept, imperiul dacic restaurat de cei doi Galerius.
