Vlad Ţepeş, cel care l-a ajutat pe Ştefan cel Mare să ajungă pe tronul Moldovei, este de asemenea unul dintre cei mai faimoşi voievozi români. Şi nu doar pentru români, poveştile germane reuşind să-i creeze o faimă seculară şi universală.
Copilăria şi tinereţea lui Vlad au fost zbuciumate şi traumatizante. Unii specialişti spun că de aici s-ar trage şi asprimea voievodului, cea care l-a făcut faimos în toată Europa medievală.
Vlad Ţepeş s-a născut, se presupune, în anul 1431, la Sighişoara, în Transilvania. Tatăl său era celebrul Vlad al II-lea Drăculea (sau Dracul), unul dintre fiii lui Mircea cel Bătrân.
Mama lui Vlad Ţepeş nu este cunoscută cu exactitate. Sunt însă mai multe ipoteze. Se bănuieşte că era fie copila unui nobil transilvănean, fie fiica lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei. În orice caz, atunci când s-a născut Vlad Ţepeş, tatăl său se afla în exil, căutând un prilej să ocupe tronul Ţării Româneşti, cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Vlad Drăculea era mai degrabă un cavaler apusean, care tocmai devenise, în anul naşterii lui Vlad Ţepeş, cavaler al Ordinului Dragonului, de aici şi porecla sa.
După ce a petrecut 5 ani în Transilvania, într-un oraş medieval după tipul celor apusene, Vlad Ţepeş îşi urmează tatăl la Târgovişte, mai ales că Vlad Dracul reuşise, cu sprijin unguresc, să ajungă domnitor al Ţării Româneşti.
În Valahia, copilul Vlad, la fel ca Ştefan cel Mare, va cunoaşte ororile şi sentimentul de instabilitate provocate de războaiele civile dintre clanurile Drăculeştilor şi Dăneştilor, urmaşii lui Mircea cel Bătrân şi respectiv ai fratelui său Dan I.
Cercetătorul de origine americană Mario Valdes susține că, studiind fresca cu reprezentarea călătoriei Magilor către Bethleem, aflată în Capela Palatului Medici Riccardi din Florența, și aplecându-se în special asupra scenelor din Cortegiul Magilor, a identificat printre cavalerii prezenți în alai chipul domnitorului valah Vlad Țepeș.
Tatăl lui Vlad Ţepeş, pentru a-şi păstra tronul, se vede nevoit să treacă de partea turcilor, trădându-i pe cei care l-au pus pe tron. Ba chiar îi însoţeşte pe otomani într-o expediţie de jaf în Transilvania.
Vlad Ţepeş nu apucă să stea prea mult la Târgovişte. La vârsta de 11 ani, el şi fratele său Radu (n.r. viitorul voievod Radu cel Frumos), îl însoţeşte pe tatăl său, Vlad Dracul, la Edirne, acolo unde a fost chemat de sultanul Murad al II-lea. Principele muntean era bănuit de trădare. Pentru a risipi aceste zvonuri, Vlad şi Radu, cei doi fii ai săi, sunt daţi turcilor drept ostatici. În Imperiul Otoman, Vlad Ţepeş a învăţat meseria armelor. Propriu-zis acolo şi-a desăvârşit educaţia. Deşi avea un statut privilegiat, instrucţia era grea, iar pedepsele crunte. Astfel a ajuns Vlad Ţepeş să cunoască la perfecţie cultura, religia şi limba turcă. Mai mult decât atât, a învăţat totul despre felul lor de a lupta.
Vlad a stat ostatec la turci aproximativ 6 ani. În anul 1447, tatăl său, Vlad Dracul, este ucis de boierii din partida Dăneştilor. În locul său, cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, urcă pe tron Vladislav al II-lea, omul ungurilor.
În anul 1448, Vlad Ţepeş, un tânăr de numai 17 ani, vine să revendice tronul tatălui său. Se afla în fruntea unui contingent de armată otomană. Îl alungă pe Vladislav al II-lea, dar reuşeşte să stea pe tron doar două luni. Urmează o perioadă de pribegie, prin Imperiul Otoman, prin Moldova, la curtea lui Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare. Ajunge şi prin Transilvania, prin Sibiu şi Braşov. Trădările, viaţa grea în pribegie l-au transformat pe Vlad Ţepeş, atunci când va lua tronul în 1456, într-un domnitor intransigent, după unii crud şi dedat vărsărilor de sânge. În orice caz i-a pedepsit cumplit pe cei bănuiţi de trădare sau implicaţi în uciderea tatălui şi fratelui său, Mircea – care fusese îngropat de viu, la Bălteni.
