Deşi poate şi în ziua de azi se mai aud zvonuri despre oameni torturaţi pentru a-i stoarce de informaţii, metodele au evoluat şi este mult mai simplu de obţinut rezultatul decât în vremurile mai vechi. Fără instrumente teribile de tortură.
În zilele noastre există substanţe care te pot face să spui şi ce nu ai făcut dacă este necesar…
Totuşi, în Evul Mediu lucrurile stăteau altfel, fiind destul de clar că această epocă a fost una dintre cele mai violente perioade ale istoriei omenirii.
Evident, şi metodele de tortură erau pline de bestialitate.
Bine, pe lângă asta, nici oamenii nu erau prea luminaţi, fapt pentru care mergeau la execuţii ca la teatru, aplaudând frenetic o crimă a căror următoare victimă puteau fi chiar ei.
Iată 10 instrumente de tortură din Evul Mediu:
#10. Spărgătorul de capete
Spărgătorul de capete era larg răspândit, fiind mai ales prezent în arsenalul Inchiziţiei.
Metoda era simplă: bărbia se fixa pe un suport, iar fruntea intra într-o cupolă metalică prinsă cu un şurub.
Călăul răsucea şurubul până când dinţii celui torturat cedau, sfărâmând mandibula.
E lesne de înţeles că cel torturat murea în chinuri groaznice.
#9. Leagănul lui Iuda
Acesta era un scaun în formă piramidală.
Victima era legată zdravăn, dezbrăcată şi aşezată pe acest suport.
Vârful scaunului pătrundea în anus sau vagin, iar victima era torturată prin propriile mişcări.
De obicei, această metoda era folosită mai mult pentru umilinţa în public, pentru că în general cei torturaţi nu ajungeau la moarte.
#8. Gheara pisicii
Era un instrument de tortura ce consta într-un maner lung care avea la capat ţepi de metal curbaţi astfel încât semănau cu ghearele unei pisici.
Era folosită la jupuirea pielii şi a cărnii de pe os, din orice parte a corpului.
Victima era dezbracată şi legată de un stâlp sau un suport pentru a nu scapă de tortură, după care începea procesul de mutilare în sine.
În general era smulsă intâi pielea de la extremităţi, ca victima să sufere mai mult, după care urmau pieptul, spatele, gâtul şi faţa.
#7. Patul de tortură
Acest „pat de tortura” era foarte popular în Evul Mediu. El avea de regulă o serie de tamburi şi scripeţi care întindeau sforile ce ţineau victima legată de mâini şi de picioare.
Desigur, prima porţie de intinderea era un remediu excelent pentru durerile de spate, însă apoi intervenea ingredientul surpriza: întinderea la maxim până la angoasă!
Articulaţiile cedau rând pe rând în cazul în care victima nu dorea chiar cu preţul vieţii sale să spună informaţiile cerute de călăi…
#6. Trasul pe roată
S-a practicat din Evul Mediu şi până în secolul al XIX-lea, în multe ţări din Europa şi chiar şi în România.
De regulă, un tambur prevăzut cu spini trecea peste victime, dinspre picioare spre cap.
Durerea groaznică îi făcea pe unii să spună totul. Roata înainta, străpungând organele vitale si omorând victima.
Persoana putea fi pusă peste roată, iar apoi zdrobită cu un ciocan, pentru ca spinii să pătrundă prin ţesuturi.
#5. Măgarul spaniol
Spaniolii se pare că aveau o plăcere sadică în a tortura oamenii, iar următoarea metodă a primit un nume ca să îi evidenţieze.
Victima era plasată în poziţie călare pe un suport în forma unei prisme triunghiulare orientate cu partea ascuţită în sus, iar de picioare erau atârnate mai apoi greutăţi pentru ca tortura să fie completă.
#4. Menghina cu spini
Acest instrument funcţiona ca un cleşte, rupând picioarele victimelor în două, chiar de la genunchi.
Uneori, ţepii erau înfierbântaţi, pentru a spori durerea celor torturaţi.
Dacă ne gândim la durerea pe care o cauzează o simplă înţepătură cu un ac, atunci ne putem imagina cam ce durere au resimţit cei pedepsiţi într-un asemenea mod.
#3. Tubul crocodilului
A fost numit „tubul crocodilului” datorită ţepuselor metalice care stăteau de jur împrejurul gâtului, imobilizând victima.
În imaginea de mai jos este doar o parte a ansamblului, constituit practic dintr-o multime de ţepi care ţintuiau tot corpul. Sub tub se făcea focul!
În scurt timp, dacă cel torturat nu turna informatii pretioase, se zbatea involuntar din cauza căldurii şi sfârşea înţepat groaznic, după care ardea de viu…
#2. Taurul de metal
Taurul era construit din metal masiv pentru a conduce mai uşor căldura. Sub el se făcea un foc uriaş.
Victima băgată cu forţa în taur avea niste stări speciale. În altă ordine de idei, îl treceau căldurile şi apoi ardea de-a dreptul ca o friptură într-un cuptor.
Mai mult chiar, taurul scotea şi un fum cu un miros groaznic. Pe nări, exact ca un taur furios!
#1. Trasul în ţeapă
„Unde eşti tu Ţepeş?” – Sigur ai auzit această expresie.
Metoda lui Vlad Ţepeş era atât de eficientă în terorizarea trădătorilor şi duşmanilor, încât a fost împrumutată şi de alte popoare.
Procesul implica înfigerea unei ţepuşe înalte şi foarte ascutite, de obicei prin anusul celui torturat, după care greutatea corporală făcea totul.
Moartea survenea târziu şi în chinuri groaznice.
Imaginea de după era apocaliptică, fapt pentru care Vlad Ţepeş a căpătat un renume înspăimântător, fiind cunoscut ca Dracula.
