Ne-am obișnuit cu toții să vedem coifurile iconice cu creastă roșie reprezentate în scenele de luptă de la Hollywood care au loc în epoca romană. Dar, sunt aceste creste roșii corecte din punct de vedere istoric sau sunt doar un produs al unei licențe creative? În timp ce coifurile din epoca romană ( galea) erau, în mod evident, folosite pentru protecție, gândul că soldații își adăugau la trusa deja voluminoasă de echipament o creastă roșie pe cască are un motiv cât se poate de logic.
În cazul paradelor, acestea ar fi fost decorative, dar când venea vorba de câmpul de luptă trebuia să existe un motiv mai practic pentru a purta o creastă roșie pe coif.
Mulți istorici bănuiesc că, în focul luptei, acestea îi ajutau pe războinicii romani să iasă în evidență. În acest fel, aceștia își puteau identifica rapid camarazii și evita fratricidul pe câmpul de luptă.
La fel cum hainele și simbolurile diferite ajută la identificare în timpul războiului modern, coifurile cu creastă facilitau recunoașterea anumitor regimente sau a soldaților de diferite grade datorită culorii, designului și stilului crestei de pe coifuri. Acest lucru ar fi fost de neprețuit, de exemplu, pentru localizarea comandanților în mijlocul bătăliei.
Înălțimea contează
The History Guy susține că acest tip de identificator unic era util într-o cultură în care bărbații căutau martori ai faptelor lor eroice. Totuși, potrivit istoricului grec Polybius, scopul lor era „de a face ca fiecare om să pară de două ori mai înalt decât înălțimea sa reală… astfel încât să bage groaza în inamic”. În realitate, probabil că nu vom ști niciodată.
Folosirea coifurilor cu pene sau cu creastă de către legionarii romani (un tip de soldat care lupta într-o legiune romană ) pare să fi variat în timp și în funcție de locație. Istoricii cred că acestea erau confecționate fie din păr de cal, fie din pene, și probabil că ar fi fost colorate în tonuri naturale de negru, alb sau maro-roșcat, mai degrabă decât în varianta roșu aprins pe care suntem obișnuiți să o vedem astăzi.
În timp ce se crede că primele coifuri ar fi avut penajele montate central, se pare că începând cu secolul I î.Hr. coifurile erau prevăzute cu zone de creastă detașabile, folosite pentru a ține părul sau penele la locul lor.
Acestea erau probabil fabricate din lemn și s-ar fi dezintegrat în timp. Tot ceea ce a rămas sunt accesorii metalice, sau suporturi, de pe coifuri, lăsând arheologii să formuleze ipoteze cu privire la designul lor original.
Descoperirile de rămășițe de pe câmpul de luptă roman sunt puține și rare, și adesea incomplete, ceea ce face foarte dificil de știut ce purtau soldații în timpul războiului propriu-zis.
Tot ceea ce a rămas sunt sculpturile și monumentele din epoca romană, care au fost de obicei realizate departe de teatrul de război.
