Cine a fost împăratul Nero, una dintre cele mai controversate figuri ale Romei Antice

Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus, cunoscut mai mult sub numele de Nero, a fost împărat al Romei între anii 54 și 68 d.Hr., fiind al cincilea și ultim conducător a ceea ce istoricii au denumit dinastia Julio-Claudiană.

Când vorbești despre Nero nu ai cum să nu îți amintești că ai învățat, între altele, la orele de istorie antică din școală despre atrocitățile pe care le-a comis și pentru care a dobândit reputația de tiran nebun.

Cine a fost împăratul Nero?

Nero s-a născut la 15 decembrie 37 d.Hr. în portul Antium de la Marea Mediterană, iar numele său original a fost Lucius Domitius Ahenobarbus. El a fost crescut de mama lui adoptivă, Agrippina, una dintre stră-strănepoatele împăratului Augustus.

O veche legendă vorbește despre ucigaşii care ar fi fost trimişi să îl sugrume în miez de noapte și care s-ar fi înspăimântat de şarpele care păzea patul în care dormea Nero după naștere.

Agrippina era cunoscută pentru numeroasele tentative prin care a vrut să pună mâna pe bogățiile fiului ei, ucigându-i pe toți cei care îi stăteau în cale. Printre ei s-a numărat și împăratul Claudius, care a fost al treilea ei soț. Fratele Agrippinei a fost împăratul Caligula.

Nero a rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari samavolnici ai lumii antice romane, un monstru cu chip de om care s-a culcat cu propria mamă, și-a ucis cu sânge rece rude apropiate și a incendiat propria capitală, Roma.

Este amintit în istorie prin depravare, crime politice și instigare la persecuția creștinilor, dar şi prin pasiunea sa pentru artă. De altfel, legenda spune că Nero cânta la liră în timpul marelui incendiu care a mistuit Roma în anul 64 d.Hr.

Cum s-a transformat Nero într-un tiran Istoricul antic Suetonius relata că, înainte să ajungă împărat, Nero fusese considerat un real pericol pentru împăratul Claudius, tatăl său adoptiv, motiv pentru care fosta soţie a acestuia, Messalina, ordonase uciderea lui.

Nero a devenit împărat în anul 54 d.Hr., pe când avea doar 16 ani, ca urmare a unui complot pus la cale de Agrippina, cea care şi-a otrăvit soţul abia întors din campaniile militare pentru ca fiul ei să poată conduce Roma.

În primii ani de domnie, Nero a fost un lider exemplar. A pus capăt concursurilor sângeroase de la circ, a abolit pedeapsa cu moartea, a redus taxele, a sporit independența Senatului și le-a dat posibilitatea sclavilor să depună plângere împotriva stăpânilor. În plus, Nero promova poezia, teatrul și atletismul.

Însă, faptul că a crescut într-un mediu nociv, în care imoralitatea care l-a înconjurat în anii de formare luase amploare, avea să-și pună amprenta decisiv pe comportamentul lui Nero.

Nero le-a ucis pe mama sa adoptivă și pe soția lui

Împăratul Nero era însoţit la tot pasul de mama sa adoptivă, iar relaţia incestuoasă dintre aceștia devenise de notorietate. În scurt timp, însă, Agrippina a căzut în dizgraţia tânărului împărat, care a alungat-o din palat.

După mai multe tentative eșuate de a o asasina, în anul 59 d.Hr., Nero a ordonat să fie omorâtă sub pretextul că ordonase să fie ucis. Trimisă într-o călătorie pe mare cu o navă-capcană care ar fi trebuit să se dezintegreze în larg, Agrippina a supraviețuit naufragiului, dar ajunsă la mal, a fost ucisă de pretorienii pregătiţi de împărat.

Acesta avea să fie doar prima dintr-o lungă serie de crime comise de împăratul roman, printre victimele sale numărându-se și soțiile sale, Octavia și Poppaea Sabina, scrie LiveScience.com.

Acuzat că a pus la cale incendiul care a mistuit Roma

După moartea mamei sale, Nero s-a dedicat pasiunilor sale artistice şi estetice. El avea obiceiul ca la desele întâlniri private să cânte şi să danseze. Mai mult decât atât, el a ordonat desfășurarea unor curse publice de atletism, care erau organizate o dată la 5 ani. El însuşi a instruit un atlet.

Într-o noapte de iulie a anului 64 d.Hr., un incendiu devastator a izbucnit în zona „Circus Maximus”. Incendiul s-a propagat cu repeziciune în aproape tot orașul și a făcut ravagii timp de șase nopți și șase zile.

Au fost distruse complet trei dintre cele 14 cartiere ale Romei, în timp ce în alte șapte cartiere pagubele au fost însemnate. Au murit atunci mii de romani, iar peste 200.000 de locuitori ai capitalei au rămas fără casă.

La momentul izbucnirii incendiului, împăratul Nero nu se afla la Roma, ci la Antium, fiind acuzat că ar fi pus la cale incendiul pentru a putea construi „Domus Aurea” (n.n. – Palatul de Aur), un palat privat pe care și-l dorea demult, însă nu avea suficient loc pentru a-l ridica.

O altă legendă spune că, în timp ce Roma era mistuită de flăcări, Nero cânta la liră „Arderea Troiei” și privea din turnul lui Mecenas cum incendiul devasta orașul.

Ulterior, el a aruncat vina producerii incendiului asupra creștinilor, iar procesele care au urmat s-au soldat cu verdicte după bunul plac al împăratului. Mulți creștini au fost crucificați și arși de vii, iar printre victime s-au numărat Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, care au fost ucişi în anul 66 d.Hr..

Ca urmare a revoltelor din imperiu, Nero a pierdut puterea în anul 68 d.Hr.. Părăsit de pretorieni şi de servitori, el a fugit și s-a scuns într-o vilă de la marginea Romei. Pentru a nu fi capturat, a ales să se sinucidă.