Cum reuşeau oamenii în Vechiul Testament să trăiască sute de ani. Cine a fost Matusalem, cel care a murit la vârsta de 969 de ani

Moartea este probabil cea mai teribilă barieră cu care se confruntă omul. De asemenea, una dintre cele mai vechi lupte ale sale încearcă să întârzie momentul fatidic.

Lupta contra morții s-a orientat la început către practici legate de magie și apoi de ocultism. În zilele noastre, știința a preluat controlul. Dar imaginația umană s-a hrănit și cu povești în care personajele au trăit la infinit.

Longevitatea atribuită lui Matusalem, unul dintre patriarhii antediluvieni ai Genezei, este proverbială. Cei 969 de ani pe care i-a dat cărturarii în Scriptură sunt aproape singurele informații pe care le avem despre acest personaj.

Străbunicul său, Adam, se spune că a trăit 930 de ani, bunicul său, Seth, 912, și tatăl său Enoh, 365 – este adevărat că acesta din urmă nu este mort, ci a fost „luat”„de Dumnezeu după o viaţă perfectă. Lameh, fiul lui Matusalem, este creditat cu doar 177 de ani, potrivit enigmidelmondo.it.

Teorii ale longevității biblice

Cartea „Facere“ din Biblie, la capitolul 5, începe cu descrierea „neamului lui Adam“, primul om creat de Dumnezeu. Aşa aflăm că Adam a trăit 930 de ani, Set, fiul lui Adam, a trăit 912 ani, iar lista continuă.

Cel mai longeviv om din „neamul lui Adam” este Matusalem, fiul lui Enoh. Născut dintr-un părinte care a trăit 360 de ani, Matusalem, scrie Biblia, moare la vârsta de 969 de ani.

„Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit”, Facere 5, 25-27.

Deoarece Matusalem a trăit cel mai mult din lista menţionată în Vechiul Testament, în limbajul uzual a apărut expresia „vârstă matusalemică”, atunci când facem referire la persoane care trăiesc la vârste înaintate.

În decursul timpului, vârstele Vechiului testament au făcut obiectul multor studii şi teorii, oamenii încercând să afle dacă a fost sau nu posibil să se trăiască sute de ani în acea perioadă. Unii explicau faptul că strămoşii noştri nu calculau anii la fel ca noi, iar de aceea apăreau aceste vârste. Matusalem ar fi trăit, de fapt, 80 de ani, nu 969 cum scrie Biblia. Însă, aceeaşi teorie aplicată lui Enoh ar însemna că acesta a avut 5 ani când i s-a născut fiul, Matusalem.

Unul dintre teologii care explică această problemă este ieromonahul Serafim Rose. În volumul, „Cartea facerii, crearea lumii noi şi întâiul om”, teologul ortodox vorbeşte de lumea de până la potopul lui Noe şi de lumea de după potop. După potop, speranţa de viaţă scade radical, oamenii nu mai trăiesc sute de ani ca la început, ci se apropie de media pe care o cunoaştem şi astăzi.

„Ştim că, până în vremea lui Noe, s-a întâmplat ceva extraordinar cu neamul omenesc. Se spune că toţi Patriarhii Vechiului Testament de până atunci au trăit un număr uimitor de ani: Adam a trăit 930 de ani, Mathusala a trăit 969 de ani, alţii au trăit 900 sau 800 de ani. Oamenii de azi ar putea zice: «Asta e o exagerare, o greşeală, o prostie». Dar aproape fiecare Patriarh a trăit la fel de mult… Numai după Noe (care a trăit 950 de ani, dintre care 600 înainte de Potop) durata vieţii omului începe să scadă… De ce?

Lumea, chiar înainte de Noe, era un loc cu totul diferit; iar lumea de dinaintea căderii lui Adam, încă şi mai mult. Înainte de Noe nu i se îngăduise omului să mănânce carne; omul trăia cu verdeţuri, iar animalele de pe pământ erau blagoslovite să mănânce verdeţuri până în vremea lui Noe. Astăzi, desigur, este de neînchipuit ca omul să trăiască 900 de ani, dar cine poate şti ce se putea întâmpla în acele condiţii total diferite? Dumnezeu a creat lumea întru început cu totul nouă şi proaspătă, potrivit unui fel de viaţă cu totul diferit de cel pe care-l cunoaştem acum.”

„Bariera biologică”

De-a lungul secolelor, istoria ne învață sporadic existența unor oameni care au depășit cu mult speranța de viață a timpului lor. De fapt, un om al timpurilor noastre trăiește în medie de trei ori mai mult decât un om din antichitate.

Pe de altă parte, cercetările recente plasează bariera biologică a speciei umane în jur de 110 ani. Un columbian în 1958 ar fi împlinit respectabila vârstă de 160 de ani. Record comemorat de Poșta Columbiană cu o timbru poștal cu legenda: „Cel mai bătrân om din lume”!

Această noțiune de barieră biologică a fost scoasă la lumină în 1965 de un american, profesorul Leonard Hayflick: experimentele sale in vitro par să arate că celulele se comportă ca și cum ar avea un fel de ceas intern care determină în avans cât vor trăi.

Așa că totul se întâmplă, ca să-l citez pe umoristul Pierre Dac, de parcă moartea ar fi, la propriu, „o lipsă de maniere”.