Relația dintre majoritatea română și comunitatea maghiară din România este una complexă, modelată de secole de conviețuire, dar și de momente tensionate, marcate de conflicte istorice și dispute identitare. Cu o populație de aproximativ 1,2 milioane de etnici maghiari (conform recensământului din 2021), România găzduiește una dintre cele mai mari minorități maghiare din afara Ungariei.
În acest context, există o serie de afirmații sau întrebări care, chiar dacă pot părea nevinovate, sunt percepute de mulți maghiari din România ca ofensatoare, jignitoare sau ignorante. Acest articol propune zece astfel de afirmații pe care este indicat să nu le spui unui maghiar din România, explicând motivele și contextele istorico-culturale din spatele lor.
1. „De ce nu vorbești românește, că trăiești în România?”
Limba maghiară este un pilon central al identității maghiarilor din România, iar mulți vorbesc fluent româna, dar preferă să folosească maghiara în comunitățile lor. Această afirmație poate fi percepută ca o negare a dreptului lor de a-și păstra limba maternă, garantat de Constituția României și de Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. Studiile, precum cele publicate de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, subliniază importanța bilingvismului în Transilvania, dar și sensibilitatea legată de impunerea limbii majoritare.
2. „Transilvania a fost mereu a României.”
Afirmația ignoră istoria complexă a Transilvaniei, care a fost parte a Regatului Ungariei, a Imperiului Austro-Ungar și ulterior a României după 1918. Tratatul de la Trianon (1920) este un subiect sensibil pentru maghiari, deoarece a dus la pierderea a două treimi din teritoriul Ungariei, inclusiv Transilvania. Potrivit istoricului Keith Hitchins, această schimbare a fost percepută ca o traumă națională de către maghiari, iar negarea acestui context poate fi văzută ca o lipsă de respect față de istoria lor.
3. „Szeklerland/Secuimea este doar o invenție.”
Secuimea (Szeklerland) este o regiune istorică din estul Transilvaniei, locuită majoritar de maghiari secui. Deși nu are statut administrativ oficial, este un simbol important al identității secuiești. Afirmațiile care neagă existența sau importanța Secuimii pot fi considerate ofensatoare, mai ales în contextul dezbaterilor despre autonomie, care sunt susținute de organizații precum Consiliul Național Secuiesc, dar controversate în spațiul public românesc.
4. „Toți maghiarii vor să se alipească la Ungaria.”
Aceasta este o generalizare care perpetuează stereotipuri și ignoră diversitatea opiniilor în comunitatea maghiară. Deși există grupuri care susțin autonomia regională, majoritatea maghiarilor din România, conform sondajelor realizate de ISPMN, își doresc să trăiască în armonie în cadrul României, cu respectarea drepturilor lor culturale și lingvistice. Astfel de afirmații pot amplifica neîncrederea interetnică.
5. „Matia Corvin a fost român, nu maghiar.”
Originea etnică a lui Matia Corvin, rege al Ungariei (1458-1490), este un subiect sensibil. Deși tatăl său, Ioan de Hunedoara, era de origine valahă (română), Matia este considerat un erou național maghiar. Afirmațiile care exagerează sau neagă una dintre aceste identități pot stârni dispute inutile, mai ales că cercetători precum Pál Engel subliniază caracterul multietnic al identității sale.
6. „De ce folosiți steagul Ungariei sau al Secuimii?”
Steagul Ungariei sau cel al Secuimii sunt simboluri importante ale identității culturale, iar utilizarea lor nu implică neapărat o lipsă de loialitate față de România. Conform unui studiu al Universității Babeș-Bolyai, simbolurile identitare sunt o expresie a mândriei culturale, nu a separatismului. Critica acestor simboluri poate fi percepută ca o negare a dreptului la exprimare culturală.
7. „Maghiarii au fost privilegiați în Austro-Ungaria, acum să accepte situația.”
Aceasta face referire la poziția maghiarilor în Imperiul Austro-Ungar, dar ignoră discriminările suferite de maghiari în România interbelică și comunistă, cum ar fi restricțiile lingvistice din timpul regimului Ceaușescu. Potrivit istoricului Lucian Boia, astfel de generalizări simplifică o istorie complexă și pot alimenta resentimente.
8. „Voi aveți prea multe drepturi ca minoritate.”
Maghiarii din România beneficiază de drepturi precum educația în limba maternă și reprezentarea politică prin UDMR, conform standardelor europene. Totuși, un raport al Consiliului Europei din 2019 notează că implementarea acestor drepturi este uneori inconsistentă. Afirmațiile care sugerează că maghiarii sunt „prea privilegiați” pot ignora provocările reale, cum ar fi accesul limitat la servicii publice în limba maghiară.
9. „Evenimentele din Târgu Mureș (1990) au fost doar vina maghiarilor.”
Conflictul interetnic din Târgu Mureș din martie 1990, care a dus la victime de ambele părți, rămâne un subiect controversat. Rapoartele oficiale, inclusiv cele ale Comisiei pentru Drepturile Omului, indică responsabilități împărțite și influența propagandei naționaliste de ambele părți. Învinovățirea exclusivă a maghiarilor simplifică un eveniment complex și poate redeschide răni.
10. „De ce nu vă integrați complet și renunțați la identitatea maghiară?”
Aceasta este una dintre cele mai ofensatoare afirmații, deoarece sugerează abandonarea unei identități culturale de secole. Conform Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, maghiarii au dreptul de a-și păstra identitatea, iar integrarea nu înseamnă asimilare. Studiile sociologice, precum cele ale lui István Horváth, arată că maghiarii din România sunt bine integrați civic, dar își păstrează identitatea culturală, ceea ce este compatibil cu o societate multiculturală.
Concluzie
Dialogul cu maghiarii din România trebuie să fie bazat pe respect reciproc și pe înțelegerea contextului istoric și cultural. Evitarea acestor zece afirmații nu doar că previne posibile neînțelegeri, ci contribuie și la consolidarea armoniei interetnice. Istoria româno-maghiară este complexă, dar o abordare empatică și informată poate transforma diferențele culturale într-o sursă de îmbogățire reciprocă. Într-o societate multiculturală, dialogul deschis și respectuos rămâne cheia pentru a depăși stereotipurile și a construi o comunitate unită.
