Un asteroid a trecut prin atmosfera Pământului și a căzut pe fundul mării în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, provocând o explozie de peste 6.500 de ori mai puternică decât bomba nucleară lansată de SUA asupra Hiroshima. Cum s-ar schimba dieta oamenilor după un astfel de impact?
Impactul a trimis nori de resturi și sulf în atmosfera Pământului, blocând lumina și căldura Soarelui timp de aproximativ doi ani. Fotosinteza s-a oprit, ceea ce a însemnat încetarea creșterii plantelor. Dinozaurii supraviețuitori au murit de foame până au dispărut.
Dar înregistrările fosile arată că ciupercile au prosperat ulterior.
Cum s-ar schimba dieta oamenilor dacă un asteroid ar lovi planeta?
Potrivit jurnalistului științific Bryan Walsh, acest lucru face ca ciupercile să fie cruciale pentru supraviețuirea umană dacă un astfel de eveniment apocaliptic ar avea loc în viitor, scrie Science Alert.
Cartea lui Walsh „End Times”, din 2019, examinează modul în care evenimentele catastrofale, atât naturale, cât și create de om, ne amenință existența. În ea, el subliniază că trei tipuri de potențiale catastrofe (impactul de asteroizi, erupțiile supervulcanilor și războiul nuclear) au toate un lucru în comun: ar putea bloca lumina solară necesară pentru ca plantele să se poată hrăni.
„Fără Soare, chiar și cel mai bine pregătit supraviețuitor, un maestru al sălbăticiei, va muri de foame împreună cu toți ceilalți”, scrie Walsh în carte.
El spune și cum s-ar schimba dieta pentru a putea supraviețui: oamenii ar trebui să adopte o agricultură fără lumina soarelui, cultivând ciuperci, șobolani și insecte.
Bombele nucleare ar produce consecințe asemănătoare asteroidului care a distrus dinozaurii
Cercetările sugerează că consecințele erupțiilor supervulcanilor și ale bombelor nucleare ar putea fi similare cu consecințele asteroidului care i-a distrus pe dinozauri.
Cu aproximativ 74.000 de ani în urmă, de exemplu, erupția supervulcanului Toba a trimis nori de dioxid de sulf în atmosferă, reducând lumina soarelui cu până la 90%. Acea iarnă vulcanică ar fi putut reduce populația umană globală la doar 3.000 de oameni, conform unei analize.
Dacă ar exploda suficiente bombe nucleare (câteva mii), acest lucru ar putea provoca, de asemenea, o iarnă nucleară care ar reduce nivelul luminii solare cu peste 90%, potrivit unei lucrări din 1983, la care Carl Sagan a fost coautor. Temperaturile globale ar putea scădea cu până la 25 de grade Celsius în acest scenariu.
„O astfel de răcire rapidă și drastică ar putea face agricultura imposibilă, chiar și în regiunile care nu ar fi lovite de bombe”, scrie Walsh.
Cu alte cuvinte, fără lumina Soarelui, sistemul nostru alimentar s-ar prăbuși.
Dacă un asteroid ar lovi Pământul, oamenii ar mânca ciuperci
Soluția de cultivare a ciupercilor din cartea lui Walsh vine de la David Denkenberger, un inginer civil care a sugerat-o într-o carte din 2014 despre agricultura post-apocaliptică; cartea se numește „Feeding Everyone No Matter What”.
„Poate că atunci când oamenii vor dispărea, lumea va fi din nou condusă de ciuperci. De ce nu mâncăm pur și simplu ciupercile și să nu dispărem?”, i-a spus Denkenberger lui Walsh.
Dacă norii de resturi sau cenușă ar bloca Soarele și ar face ca clima să se răcească rapid, trilioane de copaci ar muri. Oamenii nu ar putea digera acel lemn mort, desigur, dar ciupercile ar putea, fotosinteza nu este necesară.
Walsh a făcut calculele: un buștean lung de 0,9 metri și lat de 0,1 m ar trebui să producă 1 kilogram de ciuperci în patru ani, după calculele sale.
Nu pare mult, dar cu o populație mică după dezastru și o producție eficientă de ciuperci, Denkenberger crede că acest lucru ar putea funcționa.
Pe lângă ciuperci, oamenii ar putea mânca și șobolani
În timp ce folosim lemnul pentru a crește ciuperci, am putea folosi și frunzele copacilor morți, a spus el.
„Frunzele măcinate ar putea fi transformate în ceai pentru a furniza nutrienții lipsă, cum ar fi vitamina C, sau pot fi oferite animalelor precum vacile sau șobolanii”, i-a spus Denkenberger lui Walsh.
Șobolanii, la fel ca ciupercile, pot digera celuloza, zahărul care formează 50% din lemn. Așadar, orice lasă în urmă ciupercile ar putea fi dat șobolanilor, sugerează Walsh. În acest fel, orice supraviețuitor uman ar putea consuma carne.
În plus, șobolanii se reproduc rapid și nu au nevoie de lumina Soarelui pentru a asta, adaugă Walsh. Un șobolan are nevoie de doar șase săptămâni pentru a ajunge la maturitatea sexuală, iar de acolo doar de 70 de zile pentru a produce șapte până la nouă pui. În calculele lui Denkenberger, toată omenirea ar putea mânca șobolani după doar doi ani.
Insectele ar putea furniza și ele proteine, iar multe dintre ele ar supraviețui unei catastrofe produse prin blocarea Soarelui.
„Aceleași calități care fac insectele atât de abundente și atât de persistente le-ar permite multor specii să reziste chiar și la cele mai extinse catastrofe existențiale care schimbă climatul. Gândacii se pot hrăni cu lemn mort, iar oamenii se pot ospăta cu gândaci”, scrie Walsh.
Insectele sunt deja un aliment de bază în unele părți ale lumii și încep să câștige notorietate și în restul lumii. Walsh descrie un târg de hrană pe bază de insecte din Richmond, Virginia, unde a gustat un fel de paste cu chifteluțe de greier măcinat, numite „Orthopteran Orzo” și larve de viermi de făină prăjite.
„Ambele mâncăruri erau acceptabile. Dacă aș muri de foame, totuși, m-aș descurca cu ele”, scrie el.
Am recurge la canibalism dacă ne-ar lovi un asteroid?
Cartea lui Walsh dezminte o idee populară despre cum s-ar schimba dieta în timpul unei apocalipse: canibalismul.
Acest lucru nu ar ajuta în urma unei catastrofe care pune oamenii în pericol de dispariție, spune el, pentru că alți oameni pur și simplu nu sunt o sursă de hrană durabilă. Walsh indică un studiu din 2017 în care un grup de studenți a calculat cât ar rezista specia umană dacă ar subzista doar pe baza canibalismului. Ei au descoperit că, după 1.149 de zile (aproximativ trei ani), ar mai rămâne o singură persoană.
Colaborarea este cheia
Walsh adaugă, totuși, că construirea unui nou sistem agricol ar necesita colaborare. El crede că o astfel de colaborare ar fi probabilă într-un scenariu de dezastru.
„Cu toată teama noastră de ceea ce va urma și cu toate poveștile sumbre, colapsul și conflictul nu sunt inevitabile după un dezastru”, scrie Walsh.
„Ființele umane se ajută unele pe altele, inclusiv în acele vremuri în care nu pare să fie în interesul lor. Probabil așa a supraviețuit Homo sapiens celui mai apropiat impact cu dispariția, supererupția vulcanului Toba, și este singurul mod în care i-am putea supraviețui următoarei calamități”, a concluzionat el.
