Insula Șerpilor, o stâncă izolată în Marea Neagră, este învăluită în mituri, controverse și semnificații geopolitice. Deși mică și aparent neînsemnată, insula a fost un punct strategic râvnit de mari puteri de-a lungul istoriei. Pierderea acesteia de către România a generat dezbateri aprinse și sentimente contradictorii, amplificând aura misterioasă a locului.
Istorie străveche și mituri
Insula Șerpilor (în greacă, Leuke – „Insula Albă”) a fost pomenită pentru prima dată în mitologia greacă. Legendele spun că aici ar fi fost sanctuarul zeului Ahile, unde grecii aduceau ofrande pentru a-i onora memoria. De-a lungul vremii, insula a devenit un simbol al protecției divine pentru marinarii care navigau pe Marea Neagră.
Numele său modern, „Insula Șerpilor”, provine probabil de la prezența șerpilor de apă sau de la configurația stâncilor, care dau impresia unor șerpi în mișcare.
Un punct strategic disputat
Deși are o suprafață de doar 17 hectare, insula este extrem de importantă din punct de vedere strategic. Situată la aproximativ 45 de kilometri de țărmul ucrainean, ea oferă control asupra unor rute maritime importante și a unor vaste rezerve de resurse naturale.
În 1878, după Războiul de Independență, insula a devenit parte a României, fiind încorporată administrativ în județul Tulcea. Totuși, în 1948, în contextul expansiunii sovietice după al Doilea Război Mondial, Insula Șerpilor a fost ocupată de Uniunea Sovietică, fără o bază legală clară.
Pierderea insulei
Pierderea Insulei Șerpilor a fost oficializată în 1948, printr-un protocol sovieto-român semnat sub presiunea Moscovei, deși acest act nu a fost ratificat conform dreptului internațional. Timp de decenii, insula a fost folosită de Uniunea Sovietică drept bază militară, închizând accesul oricăror civili și consolidându-i reputația de „loc interzis”.
După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, insula a trecut sub controlul Ucrainei, ceea ce a deschis o nouă etapă de dispută între România și Ucraina.
Resursele ascunse sub apele Mării Negre
În anii 2000, interesul pentru Insula Șerpilor a crescut semnificativ datorită resurselor naturale din jurul său. Zona maritimă adiacentă insulei este considerată bogată în petrol și gaze naturale, ceea ce a determinat România să inițieze o acțiune la Curtea Internațională de Justiție de la Haga.
În 2009, instanța a stabilit granițele maritime dintre România și Ucraina, acordând României aproximativ 80% din zona economică exclusivă disputată. Cu toate acestea, insula în sine a rămas sub controlul Ucrainei.
Locul interzis și misterios
De-a lungul timpului, accesul pe Insula Șerpilor a fost strict limitat. În perioada sovietică, insula era o bază militară, iar până în prezent, aceasta rămâne o zonă cu acces restricționat, fiind folosită de Ucraina în scopuri strategice. Miturile despre comori ascunse, șerpi veninoși și secrete militare sporesc misterul insulei.
Un simbol al suveranității pierdute
Pentru România, pierderea Insulei Șerpilor reprezintă mai mult decât o chestiune teritorială. Este un simbol al unei perioade istorice marcate de presiuni externe și cedări forțate. În conștiința colectivă, Insula Șerpilor rămâne un loc inaccesibil, dar plin de semnificații istorice și emoționale.
Astăzi, Insula Șerpilor continuă să fie un punct fierbinte pe harta geopolitică a Mării Negre, păstrându-și reputația de loc interzis și misterios, o relicvă a trecutului tumultuos al regiunii.
