Transilvania aparține României de mai mult de 100 de ani. Dar până la Marea Unire din 1918 a cunoscut multe alte stăpâniri, iar românii au locuit laolaltă cu mai multe popoare decât o fac astăzi. Hai să vedem a cui a fost Transilvania în ultimii 2000 de ani.
200 de ani sub daci
Primii oameni de la care avem măcar un nume și niște urme arheologice mai de doamne-ajută au fost dacii. Trebuie să fi fost câteva sute de mii de astfel de daci, care nu formau neapărat un popor compact, ci mai degrabă o confederație de triburi, ale căror limbi nu le cunoaștem. Centrul puterii lor era pe malurile Mureșului și în zona muntoasă din actualul județ Hunedoara. Pentru că le plăcea jaful și creau probleme la granița Imperiului Roman, au încasat-o de la legiunile romane în două rânduri, până n-a mai rămas nici un taraboste cu capul pe umeri.
170 de ani sub romani
În urma victoriei nimicitoare a împăratului Traian, legiunile și coloniștii vorbitori de limbă latină s-au stabilit în cea mai nouă provincie imperială, dislocând populația băștinașă, care a ajuns să sclavagească prin Italia. Romanii au construit drumuri și orașe, ferme și mine, prilej numai bun ca triburile barbare puse pe furat să facă un ocol și prin această regiune expusă la nord, est și vest și să-i determine în cele din urmă pe romani să se retragă la sudul Dunării din motive de securitate.
700 de ani de ceață sub migratori
Între 275 și 1000 și ceva, e greu de zis cine locuia în interiorul arcului carpatic. Știm mai bine cine au fost cei care și-au disputat controlul asupra regiunii.
Primii care au invadat în masă Transilvania au fost goții, alături de vandali și gepizi. Dintre aceste popoare germanice, goții și vandalii au fugit apoi din calea hunilor în Imperiul Roman, însă gepizii au rezistat și s-au făcut stăpâni pe cursul Tisei, de unde au exercitat controlul și asupra vestului Transilvaniei timp de câteva zeci de ani. Apoi, invaziile slave, bulgare și avare în zonă au condus la noi dispute. În secolele 6-8, avarii s-au bătut cu bizantinii, apoi cu francii și bulgarii, până când au dispărut din istorie, fiindu-le luat locul de către bulgarii slavizați, apoi de către ungurii care s-au stabilit în câmpia Pannoniei.
Ce s-a întâmplat cu românii în tot acest timp ? În lipsa surselor arheologice și în lumina noilor interpretări lingvistice (Dan Alexe, De-a dacii și romanii. O introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor), se pare că românii s-au format în Balcani, din populația romanizată care a conviețuit cu slavii și daco-romanii (strămoșii albanezilor), apoi au emigrat în masă în Transilvania după anul 800.
În ce perioadă exact nu știm, însă cel mai probabil au sosit în timpul expansiunii țaratelor bulgare, sau ca refugiați în urma cuceririi Bulgariei de către împăratul bizantin Vasile al 2-lea, supranumit „ucigătorul de bulgari”. La cât se migra în acea perioadă, nu e de mirare că românii s-au mutat câteva sute de kilometri mai la nord, cu mioriță cu tot, în zone numai bune de pășunat.
500 de ani în Regatul Ungariei
După anul 1000, regele Ungariei, convertit la creștinism, controla cu certitudine Transilvania, al cărei centru era Cetatea Albă a lui Gyula, sau pe românește: Alba Iulia. Sosind dinspre câmpia Tisei, ungurii au numit provincia „Transilvania” sau „Ardeal” (Erdély), însemnând același lucru în latină și în maghiară: „țara de dincolo de pădure”.
În primele secole, se pare că „țara de dincolo de pădure” nu era îndeajuns de populată, pentru că regii Ungariei au colonizat-o cu secui și apoi cu germanici sosiți taman din vestul Europei (așa-numiții sași). Au fost invitați și cavalerii teutoni, iar vechii dușmani ai ungurilor, pecenegii și cumanii, și-au găsit adăpostul tot aici în pragul invaziei mongole din 1241, care a cutremurat întreaga regiune.
După devastarea produsă de mongoli, românii au căpătat o importanță foarte mare, fiind în prima linie de apărare a Regatului Ungariei. Mărcile de graniță din afara Carpaților, viitoarele Moldova și Țara Românească, au fost fondate de către românii din Transilvania, ceea ce ne arată că erau destul de mulți români în Ardeal în secolul 13.
Sub controlul regilor Ungariei, Transilvania a ajuns provincia multietnică în care se construiau de zor orașe, biserici și fortificații, și în care ungurii, secuii și sașii, toți catolici, se bucurau de privilegii. Dar câți erau din fiecare neam, e greu de zis până la primele recensăminte din secolul 19.
170 de ani între germani și otomani
După cucerirea Ungariei centrale de către Imperiul Otoman, rămășițele estice ale regatului au fost conduse de voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya. Sultanul i-a oferit protecție în schimbul unui tribut, ținând la distanță casa de Habsburg din Austria, care pretindea coroana Ungariei, deci și domeniile din est. În 1570, Habsburgii au fost de acord ca fiul lui Ioan Zápolya să dețină titlul de principe al Transilvaniei și al părților Ungariei (adică Crișana, Banat și Maramureș), titlu care teoretic urma să fie acordat de Dieta compusă din magnații maghiari, sași și secui. Astfel, Transilvania devenea un principat separat de Ungaria, dar supus Porții otomane.
Între timp, Habsburgii au încercat de mai multe ori să controleze Transilvania, stârnind furia otomanilor și nemulțumirea nobilimii ardelene. Între 1551 și 1556, intrigile austriecilor cu ajutorul cardinalului George Martinuzzi i-au provocat pe otomani să cucerească Timișoara și mare parte din Banat.
Pe Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania în 1599, Habsburgii l-au considerat omul lor, până când a devenit greu de controlat, dar nu și greu de ucis. Ocupația care a urmat, între 1601 și 1606, a declanșat revolta principelui Ștefan Bocskay, care, împreună cu otomanii, i-a determinat pe austrieci să facă doi pași înapoi.
Otomanii, la rândul lor, au intervenit în politica internă a Principatului. Nemulțumiți de purtarea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, au anexat ce mai rămăsese din Banat și au transformat Bihorul cu Oradea în eyalet.
După victoria împotriva otomanilor la Viena, armatele Habsburgilor austrieci au avansat până în Transilvania, pe care au ocupat-o de data asta complet, obținând de la turci controlul explicit asupra Principatului în urma tratatului de la Karlowitz. Dar nobilimea ardeleană nu s-a lăsat ușor supusă și abia în 1711, după ce revolta lui Francisc II Rákóczi a fost înăbușită, împărații austrieci și-au impus controlul direct, prin guvernatori trimiși de la Viena.
170 de ani sub austrieci
Sub autoritatea directă a împăraților de la Viena, Transilvania a rămas un principat restrâns la provincia de dincolo de munți, în vreme ce Crișana și Maramureșul au fost încorporate în regatul Ungariei, condus tot de împărații Habsburgi. Iar Banatul, anexat în 1718, a fost o provincie separată, în care s-au așezat coloniști germani.
În tot acest timp, populația Transilvaniei a crescut de la sub 1 milion la peste 2 milioane. Iar primul recensământ modern a confirmat că mai mult de jumătate dintre ardeleni erau români.
50 de ani sub maghiari
Sub presiunea naționalismului maghiar, autoritățile de la Viena au cedat controlul Transilvaniei în favoarea Ungariei, care înglobase și Banatul cu câțiva ani în urmă. Și cum ungurii s-au pus serios pe maghiarizat populația, românii ardeleni au pierdut cam 4 procente, rămânând totuși majoritari atât în Transilvania propriu-zisă, cât și în Maramureșul de sud, Banatul montan și comitatul Arad.
21 de ani în România Mare
Visul românilor de a fi stăpâni în Transilvania s-a împlinit odată cu Marea Unire de la finele Primului Război Mondial. O parte dintre maghiari au plecat ofticați în Ungaria, iar în cârciumile din București se râdea pe rupte la bancurile cu ardeleni.
5 ani între români, maghiari și… sovietici
În urma Diktatului de la Viena impus de Hitler și Mussolini la solicitarea ungurilor, Transilvania de Nord-Vest (cu părți din Crișana și cu Maramureșul) a trecut sub administrația maghiară și, odată cu ea, 2 milioane jumate de ardeleni de toate neamurile. După eliberarea de către armatele române și sovietice, rușii au mai ținut-o puțin până s-au convins că guvernul de la București era fidel Moscovei.
De cel puțin 80 de ani înapoi în România
După ce a trecut prin hei-rup-ul comunist, populația Transilvaniei a crescut de la 3 milioane și ceva la 4 milioane și jumătate, îmbogățindu-se în continuu cu români de peste Carpați, în vreme ce germanii au emigrat în masă, lăsându-l pe Klaus Iohannis singur în 6 case / singur acasă. Între 1930 și 2021, românii ardeleni au devenit și mai numeroși, iar din vechea provincie multietnică au mai rămas magazinele cu nume german, pălinca ungurească și colacii secuiești.
