De ce a fost scos Traian din Imnul Naţional

Imnul național al României, „Deșteaptă-te, române!”, este unul dintre cele mai importante simboluri ale identității naționale, alături de drapelul tricolor și stema țării. Compus în 1848 de poetul Andrei Mureșanu, pe o melodie atribuită lui Anton Pann, imnul a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în timpul Revoluției de la 1848. De atunci, a însoțit poporul român în momentele cruciale ale istoriei, de la Războiul de Independență la Revoluția din 1989. Cu toate acestea, o întrebare a stârnit dezbateri: de ce a fost scos Traian din imnul național? Răspunsul nu este simplu, deoarece Traian nu a fost eliminat oficial din imn, dar există contexte în care referința la acesta a fost omisă, precum și discuții privind oportunitatea menținerii sale.

Contextul istoric și conținutul imnului

„Deșteaptă-te, române!” este alcătuit din unsprezece strofe, dar, conform Legii nr. 75/1994, în interpretarea vocală prescurtată, utilizată la ceremonii oficiale, se intonează strofele 1, 2, 4 și 11. Strofa a doua conține referința la împăratul roman Traian:

„Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”

Această strofă face aluzie la moștenirea romană a poporului român, Traian fiind împăratul care a cucerit Dacia în anii 101-106 d.Hr., un eveniment considerat fondator pentru formarea poporului român și a limbii sale latine. În contextul Revoluției de la 1848, referința la Traian era menită să inspire mândrie națională și să sublinieze continuitatea istorică a românilor.

Imnul a fost interzis în perioada comunistă (1947-1989), fiind înlocuit cu alte imnuri, precum „Zdrobite cătușe” (1948-1953), „Te slăvim, Românie!” (1953-1977) și „Trei culori” (1977-1989). După Revoluția din 1989, „Deșteaptă-te, române!” a fost reinstaurat ca imn național prin Decretul-lege nr. 40 din 24 ianuarie 1990, iar Ziua Imnului Național a fost stabilită pe 29 iulie prin Legea nr. 99/1998.

Omisiuni în contexte politice

Deși strofa care menționează pe Traian este inclusă în versiunea oficială a imnului, au existat cazuri în care aceasta a fost omisă, în special în contexte politice. Două exemple notabile sunt:

1. Congresul PNL-PDL din 2014: La congresul comun al Partidului Național Liberal (PNL) și Partidului Democrat Liberal (PDL), imnul a fost intonat fără strofa a doua. Organizatorii au susținut că omisiunea a fost o greșeală a firmei responsabile de eveniment, dar analiștii politici au speculat că aceasta ar fi fost intenționată, datorită asocierii numelui „Traian” cu fostul președinte Traian Băsescu, un adversar politic al celor două partide.
2. Mitingul USL din 2012: La un eveniment al Uniunii Social Liberale (USL) la Romexpo, imnul a fost cântat fără ultimele două versuri ale strofei a doua, care includ „un nume de Traian”. Această omisiune a fost, de asemenea, interpretată ca o decizie politică, având în vedere rivalitatea cu Traian Băsescu.

Aceste cazuri sugerează că omisiunea strofei a fost motivată de considerente politice contemporane, mai degrabă decât de o schimbare oficială a imnului. Asocierea numelui „Traian” cu fostul președinte a creat un context sensibil, în care organizatorii au preferat să evite orice referință care ar putea fi interpretată ca un gest de susținere politică.

Dezbaterea privind includerea lui Traian

Dincolo de omisiunile din contexte politice, există o dezbatere mai profundă cu privire la oportunitatea menținerii referinței la Traian în imnul național. Aceasta reflectă tensiuni legate de identitatea națională și de modul în care românii își interpretează istoria.

Argumente împotriva includerii lui Traian

Unii intelectuali și istorici, precum Daniel Roxin, susțin că menționarea lui Traian este problematică, deoarece glorifică un cuceritor roman care a invadat Dacia. Roxin argumentează că „Deșteaptă-te, române!” transformă România în „singurul popor de pe Terra care își slăvește invadatorii” în imnul său național. Această perspectivă pune accent pe moștenirea dacică și pe rezistența strămoșilor daci, considerați autohtonii teritoriului actual al României. Pentru susținătorii acestei opinii, un imn național ar trebui să celebreze independența și identitatea locală, nu pe cea a cuceritorilor.

De asemenea, o petiție online a propus schimbarea imnului și chiar redenumirea țării din „România” în „Dacia”, argumentând că numele actual și imnul glorifică influența romană în detrimentul identității dacice.

Argumente pentru păstrarea lui Traian

Pe de altă parte, mulți consideră că referința la Traian este justificată, deoarece cucerirea Daciei de către romani este un moment fondator în istoria poporului român. Procesul de romanizare, care a urmat cuceririi, a dus la formarea limbii române și a identității culturale a românilor, care se revendică drept descendenți ai romanilor și dacilor. În acest sens, Traian este văzut ca un simbol al moștenirii latine, care diferențiază România de vecinii săi slavi sau maghiari. Această narațiune este predominantă în educația istorică românească și este susținută de numeroși istorici și oameni de cultură.

Propuneri de schimbare a imnului

De-a lungul timpului, au existat mai multe propuneri pentru modificarea sau înlocuirea imnului național. De exemplu:

• Adrian Toader: Academicianul clujean Adrian Toader a propus în 2017 înlocuirea imnului „Deșteaptă-te, române!” cu o compoziție proprie, intitulată „Un suflet de român”. El a argumentat că actualul imn „inspiră tristețe” și conține inexactități istorice, inclusiv referința la Traian, care „ne-a cucerit”. Toader a cerut Parlamentului, Guvernului și Președinției să formeze comisii speciale pentru a analiza această schimbare.
• Propunerea revenirii la „Trei culori”: În 2013, unii politicieni liberali au sugerat revenirea la imnul „Trei culori”, folosit în perioada comunistă, invocând greșeli gramaticale și arhaisme în „Deșteaptă-te, române!”.
• Alexandru Coita: În 2020, analistul politic Alexandru Coita a propus o dezbatere națională privind schimbarea imnului, argumentând că mesajul „deșteaptă-te” nu mai reflectă stadiul actual al României, care este membră UE și NATO.

Cu toate acestea, nicio propunere nu a dus la o schimbare oficială, iar „Deșteaptă-te, române!” rămâne imnul național, cu strofa referitoare la Traian inclusă în versiunea oficială.

Contextul mai larg al simbolurilor naționale

Dezbaterea privind includerea lui Traian în imn reflectă o discuție mai amplă despre identitatea națională a românilor. România, ca stat modern, s-a format în secolul al XIX-lea, iar simbolurile sale, inclusiv imnul, au fost alese pentru a inspira unitate și mândrie. Cu toate acestea, istoria complexă a țării, marcată de influențe romane, dacice, slave și altele, a generat perspective diferite asupra modului în care această identitate ar trebui reprezentată.

De exemplu, Andrei Pleșu a criticat imnul pentru tonul său „depresiv” și pentru că descrie un popor „adormit” și „asuprit”. În contrast, alții, precum istoricul Germina Nagâț, consideră că mesajul imnului este „peren” și relevant, chemând la trezire și luptă în momente de criză.

Concluzie

Traian nu a fost scos oficial din Imnul Național al României, iar strofa care îl menționează rămâne parte a versiunii prescurtate, conform legii. Omisiunile observate în anumite contexte, precum evenimentele politice din 2012 și 2014, par să fi fost motivate de considerente politice legate de fostul președinte Traian Băsescu. În același timp, dezbaterea privind includerea lui Traian reflectă o tensiune mai profundă între moștenirea dacică și cea romană în identitatea națională românească. Propunerile de schimbare a imnului, deși existente, nu au avut succes, iar „Deșteaptă-te, române!” continuă să fie un simbol al unității și patriotismului românesc.