Cum a reuşit Traian să devină primul împărat „neitalian“ al Imperiului Roman, după ce a fost adoptat: „Cu Traian s-a coagulat forţa Imperiului“

Traian a fost primul împărat neitalian al Imperiului Roman. Domnia sa, între anii 98 şi 117, a fost una dintre cele mai benefice pentru Imperiul Roman şi pentru lumea civilizată din vremea sa. Persoana sa a influenţat cel mai mult destinul statului roman, în vremea sa Imperiul Roman ajungând la maxima expansiune teritorială.

Împăratul Traian, cu numele său complet Nerva Traianus Marcus Ulpius, s-a născut pe 18 septembrie 53 d.Chr, în oraşul Italica (la marginea actualului oraş Sevilla) din Hispania Baetica. Tatăl său, M. Ulpius Traianus, era un cunoscut senator şi general, din faimoasa familie romană Ulpia, originară din peninsula Italică. Specialiştii nu au căzut încă de acord asupra originii italice a strămoşilor lui Traian, deşi toponimul localităţii sugerează că aceştia ar fi venit în Spania din Italia. Anumiţi cercetători, mai ales spanioli, opinează că strămoşii lui Traian ar fi fost de origine hispanică, iar tatăl lui Traian ar fi fost din familia Traius, ulterior fiind adoptat de Ulpii.

Adoptat de Nerva

Traian a urcat în ierarhia armatei romane luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, pe fluviul Rin, luând parte la războaiele lui Domiţian împotriva triburilor germanice. Traian a fost adoptat de un bătrân senator, Nerva, care la asasinarea în 96 a lui Domiţian este numit împărat. Deşi Nerva a domnit doar între anii 96 şi 98, şi a avut puţin timp la dispoziţie pentru a-şi pune în valoare calităţile sale, marele merit al său îl constituie faptul de a fi ştiut să îşi aleagă un succesor, adoptându-l pe remarcabilul general Traian.

A intrat pe jos în Roma

În ianuarie 98 d.Hr, în momentul în care a primit vestea că va fi împărat roman, Traian se găsea pe frontiera Rinului, unde supraveghea nişte lucrări de fortificare a graniţei. Nu s-a grăbit la Roma să-şi ia tronul în primire, ci a preferat să rămână în această provincie pentru a termina proiectul militar început acolo. Intrarea lui Traian în Roma, în anul 99 d.Hr, a fost un adevărat triumf. Noul împărat a intrat în oraş pe jos, a îmbrăţişat pe fiecare dintre senatori şi chiar a umblat printre oameni obişnuiţi. Se spune că atunci când a intrat în palat a declarat:

„Cum intru, aşa vreau să ies”

“Traian are o domnie care a marcat istoria romană în sens pozitiv. Este una din domniile fără vărsare de sânge, este o domnie paşnică, liniştită, a fost foarte iubit de către legiunile sale. A fost foarte iubit şi de către popor, nu întâmplător Senatul l-a declarat <<Optimus>>, adică <<cel mai bun>> dintre noi toţi”

spune prof. dr. Romeo Augustin Popa (autorul mai multor lucrări dintre care amintim “Civilizaţii antice în judeţul Mehedinţi”, “Preistorie şi antichitate în judeţul Mehedinţi”, “Drobeta Turnu Severin – oraş modern la început de secol XX”). A eliberat cetăţenii romani care fuseseră închişi pe nedrept de Domiţian şi a înapoiat proprietăţi confiscate. Amintirea lui Traian s-a menţinut multă vreme la Roma. Când venea la tron un nou împărat, Senatul îi ura „să fie mai fericit decât Augustus şi mai bun decât Traian”.

Iubit de soldaţi

Traian a fost un general strălucit, foarte popular în rândul soldaţilor, împărţind cu ei toate greutăţile. A stabilit relaţii bune şi cordiale cu Senatul roman, în contrast cu politica restrictivă şi dură lui Domiţian faţă de senatori.

“Este un pesonaj foarte important în istoria romanilor. Pot să spun că el a apărut chiar la momentul potrivit. Până la el fuseseră zdruncinaţi practic romanii de o serie întreagă de evenimente. El vine pe fondul unei nemulţumiri pe care populaţia romană o avea faţă de conducătorul său. Cu Traian s-a coagulat forţa imperiului roman, care era un pic cam dispersată, el reuşind să strângă totul sub braţul său. Era un foarte bun organizator şi un foarte bun om de stat. Conduce imperiul şi ca un foarte bun administrator, el fixează împreună cu senatorii taxele în aşa fel încât în timpul domniei sale nu are loc nicio revoltă”, mai spune dr. Romeo Popa.

În anul 117, la întoarcerea din lunga campanie din Orient contra parţilor, Traian s-a îmbolnăvit şi a murit pe când se afla pe coasta Ciliciei, în Turcia de azi. Cenuşa i-a fost adusă în Roma într-o urnă de aur şi depusă la baza celebrei Columne ce-i poartă numele.