Imperiul Otoman şi-a extins dominaţia de-a lungul a şase secole.
În istoria românilor, Imperiul Otoman joacă un rol important, iar înţelegerea evoluţiei acestui imperiu se dovedeşte importantă pentru înţelegerea propriei noastre istorii şi chiar în ceea ce priveşte înţelegerea modului în care se vor dezvolta şi evolua imperiile actuale. History notează că otomanii atinseseră un apogeu al puterii în jurul anului 1500, puterea economică şi militară a acestora făcându-i un jucător important al spaţiului european, dar şi al spaţiului oriental.
Istoricii consemnează că acest imperiu a reuşit să existe de-a lungul a şase secole, iar căderea acestuia nu a fost una bruscă în luptă, ci, după cum arată analizele interdisciplinare, a fost o decădere lungă şi dureroasă. La bazele acestei pierderi continue a puterii militare şi a influenţei economice şi politice au contribuit o multitudine de factori, majoritatea putând fi puşi sub umbrela modernităţii, mai exact a incapacităţii de adaptare la aceasta. Mai jos se află o listă realizată de către History a celor mai importanţi cinci factori care au dus la dispariţia Imperiului Otoman.
1. Economia
În timp ce statele occidentale atinseseră Revoluţia Industrială în secolele XVIII-XIX, Imperiul Otoman a continuat să fie susţinut de către o economie la baza căreia se aflau producţia agricolă. Cu o creştere economică extrem de lentă, în comparaţie cu Marea Britanie, Franţa şi chiar Rusia Ţaristă; Imperiul Otoman se afla într-o cădere continuă. Declanşarea Primului Război Mondial a arătat că un stat care nu reuşeşte să îşi producă propriile arme moderne are mari şanse să piardă în faţa unor state mai mici, dar mai bine pregătite şi echipate.
2. Lipsa coeziunii
De-a lungul timpului, otomanii au reuşit să cucerească sau domine suprafeţe mari din Europa, inclusiv teritoriul Ţărilor Române, ceea ce în secolul XVI reprezenta o sursă de prestigiu şi resursele au devenit la final de secol XIX o problemă majoră. În această situaţie, mişcările naţionale, care tindeau spre independenţa diferitelor naţiuni, au restrâns de-a lungul timpului teritoriul Imperiului.
3. Rivalitatea cu Imperiul Ţarist
Istoricii sunt de părere că în Orientul Apropiat, Imperiul Ţarist a reprezentat principalul concurent în ceea ce priveşte puterea militară şi economică. În aceste condiţii, conflictele cu un stat care se întărea din punct de vedere militar şi economic şi care se întărea la nivel central reprezenta un factor perturbator extern care se alătura multelor probleme interne ale Imperiului Otoman.
4. Partenerii internaţionali neloiali
Să ne aşteptăm ca în istoria medievală şi modernă ţările să se comporte între ele în mod altruist reprezintă cu siguranţă o naivitate şi, de aceea, trebuie să luăm în calcul şi influenţa unelor puteri străine de a sprijini diferitele mişcări politice care au împins tot mai mult imperiul spre destrămare.
5. Primul Război Mondial
Prima conflagraţie mondială s-a dovedit dezastruoasă pentru otomani, pornind de la alierea cu germanii şi ajungând la pierderea a jumătate de milion de soldaţi, ceea ce a dus într-un funal chiar la situaţia în care Istanbulul a fost în pericol.
Înfrângerile militare, dar şi problelemele interne agravate de către război au făcut ca în octombrie 1918 Imperiul Otoman să semenze pacea cu Marea Britanie, iar în 1922, sultanul Mehmed al VI-lea să semenze abdicarea, făcând loc mai multor state care s-au format din rămăşiţele Imperiului Otoman.
