„De ce Romania este codasa Europei?”, „De ce suntem saraci?”, „De ce nu avem bani?”. Sunt intrebari care marcheaza de secole societatea romaneasca. Rămânerea în urmă în raport cu lumea civilizata ne poate afecta și comportamentul de zi cu zi? Care sunt cauzale care au dus la acesta diferenta intre Romania si Occident? De ce este Romania altfel, s-a întrebat istoricul Lucian Boia.
„De ce Romania a fost tot timpul codasa Europei? Raspunsul il gasim in istoria noastra”, a afirmat istoricul, la lansarea ultimei editii a lucrării sale „De ce este România altfel?”. Lucian Boia, despre care cotidianul Adevărul scrie că este „istoricul care dărâmă mituri” a incercat sa explice de ce suntem tot timpul ultimii in clasamentele europene.
„Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este așa cum este. O țară care se încăpățânează sa fie altfel “, scrie istoricul in paginile cartii. Exemplificand o serie de neajunsuri ale romanilor, Lucian Boia spune ca „cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.”
Boia precizeaza ca iesirea tarii din acesta situatia se poate face cu sacrificii. Nici invocarea strămoșilor, nici reproșurile aduse celorlalte popoare nu sunt de folos pentru punerea tarii pe drumul cel bun, afirmă istoricul, care ne spune ca trebuie sa reinterpretam trecutul pentru a intelege prezentul.
Lucia Boia nu este singurul om de cultura din Romania care se preocupa de cauzele saraciei din Romania „E de spus, imediat, că toate naţiunile sunt altfel, într-un fel. Însă, altfel-ul românesc ne exasperează pe noi, românii. De ce suntem aşa? Existenţa noastră în istorie a întârziat, şi această întârziere a marcat totul”, afirmă Sever Voinescu, în ziarul Dilema Veche.
In paginile cartii „De ce este Romania altfel”, Lucian Boia mai afirma ca Romania este opera propiei istorii. O istorie care inseamna multe intarzieri, multe dezechilibre in raport cu Occidentul. Sunt intarzieri inca de la inceput. Ramai uimit sa afli ca abia in secolul al XIV-lea incepe istoria statelor romanesti, cu conducator, cu institutii etc. Practic este ultima tara dintre tarile semnificative ale Europei care isi incepe istoria. In secolul XIV, Ungaria era o mare putere regionala, Polonia de asemenea.
Incep foarte, foarte tarziu tarile romane. Intarzierile se si recupereaza, dar tinant cont ca nici ceilalti nu stau pe loc, nu prea se recupereaza sau se recupereaza foarte greu. Este si o instabilitate incredibila a statelor romaneste. Daca ne uitam in lista domnitorilor Tarilor Romane, observam o lista kilometrica. Domniile erau foarte scurte: 1 an, 2 ani sau chiar jumatate de an. Sunt si cateva domnii lungi, dar in rest sunt multe rasturnari, multe tradari. Sa fi fost domnitor, nu trebuia sa indeplinesti anumite criterii ci doar sa ai banii necesari sa platesti Portii sau sa fii nepotul cui trebuie. Pana la sfarsitul secolului XIX nu a existat o dinastie in tarile romane.
Societatea romanesca de-a lungul istoriei este predominant rurala, alcatuita din tarani si din boieri. Burghezia se instaleaza destul de tarziu si, atunci cand apare, nici nu este romanesca: greci, armeni, germani etc.
Intarzierea a fost partial recuperata odata cu infaptuirea statului roman in 1859 si odata cu dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, care, din pacate, nu a durat prea mult. Domnia de aproape 50 de ani a lui Carol I a insemnat faurirea Romaniei Moderne. Prin introducerea Constitutiei reformate din 1866, Romania se putea considera aliniata Europei.
In anii ’30 se accentueaza contrastele interne. Societatea romaneasca interbelica este un plina de extreme. Exista o elita europeana, dar si cel mai mare procent de analfabeti din Europa. Romania are cea mai mare natalitate si cea mai mare mortalitate din Europa.
Intarzierea evidenta fata de celelalte state si-a pus amprenta asupra comunismului romanesc. Urma sa avem parte de un comunism dinastic, fiind asemanator mai degraba cu Coreea de Nord decat cu URSS. In timpul acestui regim, nu au existat prea multi partizani anti-comunisti. Intelectualitatea romanesca a dat semne de acceptare a comunistilor. Romania a avut cea mai sangeroasa iesire din comunism dintre toate statele europene.
Chiar si in zilele noastre putem observa o diferenta intre calitatea vietii romanesti si calitatea vietii Occidentale, cei mai multi dintre romani dorind sa plece in afara tarii pentru un trai mai bun. Societatea romaneasca a ramas marcata de secolele de dominatie otomana, dar si de deceniile in care a fost comunista. Nici ultimii 25 de ani, care au avut conducatori haotici, nu au ajutat foarte mult ca Romania sa se alinieze standardelor societatii europene.
Printre practicile „mostenite” de la otomani si comunisti putem enumera: spaga, nepotismul, coruptia, statul la coada, lipsa increderii in asociatii/cooperatii, cenzura, dorinta de a fi proprietar de o locuinta, lipsa dotarilor din spitale, cumpararea excesiva de alimente, dorinta de lux.
