Istoria reţine episoadele unor confruntări între cele două populaţii, care însă au convieţuit paşnic multe secole.
Istoria dacilor a făcut să curgă râuri de cerneală, iar tot soiul de ipoteze neverosimile continuă să fie lansate şi susţinute, de către nechemaţi, nu de istorici cu pregătire serioasă, cu o ardoare demnă de o cauză mai bună. Informaţiile certe pe care le deţin istoricii despre daci sunt destul de limitate. Numărul izvoarelor istorice scrise este mic, iar în privinţa izvoarelor nescrise, cercetările au avansat extrem de puţin în ultimele decenii. Unul dintre motive a fost reprezentat de bugetele mici de care au beneficiat arheologii. Însă istoricii continuă munca laborioasă prin care încearcă să afle cât mai multe date despre poporul dispărut al dacilor. Una dintre temele care se bucură de un interes tot mai mare este cea a relaţiilor dintre daci şi celţi. Termenul daci este folosit pentru a desemna populaţiile cunoscute sub numele deci, geţi ori care au fost botezate daco-geţi sau geto-daci.
Legături îndelungate
Dovezile arheologice arată că existau influenţe reciproce între dacii şi celţii care locuiau în Europa Centrală şi de Est cu multă vreme înainte ca aceste relaţii să fi fost pomenite în izvoarele scrise. Există unele opinii care arată că influenţele reciproce erau destul de profunde. Unii au mers până acolo încât au afirmat că, de fapt, procesul de diferenţiere etnică între triburile dacice şi cele ale tracilor a fost accelerat în mare măsură de influenţa celtică. Ştim de la Herodot că dacii erau o ramură a tracilor, probabil cea mai nordică ramură a acestui numeros popor. Teritoriul dacilor se învecina cu trei mari regate celtice: cel al boilor, tauriscilor şi scordiscilor.
Cu precădere, celţii locuiau în vestul şi în nordul teritoriilor dacice, însă existau celţi şi în zonele de est. Unii dintre aceşti celţi trăiau chiar printre triburile dacice. Influenţa celţilor poate fi resimţită îndeosebi în domeniul metalurgiei. Potrivit istoricilor de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj, depozitul de „lupe”, un soi de lingouri de fier din zona Munţilor Orăştiei, din centrul regatului dac, era cel mai mare din Europa, după cel celtic din nordul Italiei de azi, de lângă Bologna. Tehnicile de prelucrare a metalului dezvoltate de daci denotă o puternică influenţă celtă. La fel, unii istorici consideră că tehnicile de construire a celebrului „murus dacicus”, zidul dacic întâlnit în construcţia fortificaţiilor regilor daci, au fost decisiv influenţate de celţi. Unii au remarcat şi asemănări în domeniul vestimentaţiei, aşa cum rezultă din sculpturile păstrate din Antichitate. De asemenea, celţii ar fi preluat de la daci o serie de tehnici folosite în confecţionarea unor arme şi unelte, dar au existat influenţe şi în domeniul producţiei de bijuterii, pentru că dacii se numărau printre cei mai mari specialişti ai Antichităţii în acest domeniu.
Comerţ şi război
Toate aceste lucruri arată că relaţiile dintre daci şi celţi au fost îndelungate. Cel mai probabil, exista un comerţ înfloritor între triburile dacice şi cele celtice. Însă au existat şi confruntări violente. De exemplu, regele dac Burebista a distrus cele trei mari regate celtice din vecinătate şi a supus triburile boilor, tauriscilor şi scordiscilor. Documentele antice menţionează chiar faptul că unii dintre aceşti celţi erau amestecaţi cu ilirii şi consemnează chiar confruntarea dintre regele dac Burebista şi regele celt Critasyros. Au existat lupte între daci şi celţi şi pe actualul teritoriu al Basarabiei, unde exista cetatea celtică Aliobrox, spun istoricii de la Muzeul din Galaţi.
Izvoarele menţionează că dacii a cucerit, pe lângă Aliobrox, şi alte cetăţi celtice, precum Metonium, Carrodunum şi Vibantavarium. Chiar dacă izvoarele antice relatează despre „nimicirea” celţilor, cel mai probabil este vorba de destructurarea acestor regate, iar mulţi dintre celţi au fost duşi în sclavie sau au intrat, sub o formă sau alta, sub dominaţia dacilor. În condiţiile în care mulţi bărbaţi celţi au pierit în luptă, cea mai mare parte a sclavilor celţi era reprezentată de femei, spun istoricii, care spun că a urmat un amestec de sânge dac şi celt. Acesta ar fi fost atât de profund, susţin unele ipoteze, încât unele popoare germanice din Epoca Migraţiilor i-au confundat pe celţii romanizaţi cu dacii romanizaţi, chiar dacă, în realitate, nu exista o identitate între cele două populaţii. Astfel, susţin aceste ipoteze, ar exista legături între denumirile de valah, prin care germanicii i-au desemnat pe români, cea de valon ori cea de velş.
