În Asia trăiesc circa 80 de milioane de vorbitori de limba română arhaică

Afirmația că în Asia există aproximativ 80 de milioane de vorbitori ai unei forme arhaice a limbii române sună ca o revelație șocantă, demnă de un roman de ficțiune sau de o teorie conspiraționistă. Circulă pe rețelele sociale, în postări virale pe Facebook, TikTok și YouTube, unde este prezentată ca o descoperire istorică majoră. Dar oare este adevărat? Acest articol explorează originea acestei idei, argumentele propuse de susținători și contra-argumentele oferite de lingviști și istorici. Vom analiza dacă această afirmație are baze științifice sau este doar un mit modern, inspirat din naționalism lingvistic.

Originea afirmației: Un “studiu” controversat

Ideea provine în principal de la un cercetător român pe nume Lucian Cueșdean (sau Cuesdean, în unele transcrieri), care susține că a dedicat 20 de ani studiului limbilor indo-europene. Potrivit lui, limba punjabi – vorbită de aproximativ 80-100 de milioane de oameni în nordul Indiei și în Pakistan – ar fi o variantă arhaică a limbii române. El afirmă că punjabi conține peste 2.000 de cuvinte identice sau foarte similare cu cele din română, și că acest lucru se datorează unor migrații antice ale triburilor geto-dace către Asia.

Cueșdean leagă această teorie de istoria antică: geto-dacii, strămoșii presupuși ai românilor, ar fi migrat în regiuni îndepărtate, inclusiv în India de Nord, unde ar fi influențat limbile locale. El contestă teoria clasică a originii limbii române din latina vulgară adusă de romani în Dacia, susținând în schimb că româna este o limbă mai veche, proto-indo-europeană, care s-a răspândit în Eurasia. Această idee a fost popularizată în articole online, bloguri și postări sociale, unde este prezentată ca o dovadă a “măreției” strămoșilor români.

De exemplu, într-un interviu sau declarație atribuită lui Cueșdean, se spune: „După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice cu cele româneşti actuale, majoritatea fiind cuvinte de bază, comune.” Această afirmație a fost preluată și răspândită pe platforme precum Facebook și TikTok, unde videoclipuri scurte o prezintă ca pe un fapt uimitor, adesea însoțită de muzică patriotică românească.

Argumentele susținătorilor: Similarități lingvistice și teorii istorice

Susținătorii acestei teorii se bazează pe presupuse similarități între cuvinte din română și punjabi. Iată câteva exemple citate frecvent:

• Apă (română: apă) vs. Pani (punjabi: apă) – dar așteaptă, în punjabi “apă” este de fapt “paani”, similar cu hindi “pani”, dar nu identic cu româna.
• Mamă (română: mamă) vs. Maa (punjabi: mamă).
• Tată (română: tată) vs. Pita (punjabi: tată).
• Foc (română: foc) vs. Agg (punjabi: foc) – aici similaritatea este slabă.
• Alte exemple includ “barbat” (bărbat) vs. “mard” (bărbat), sau “femeie” vs. “aurat”.

Cueșdean și alții susțin că aceste coincidențe nu sunt întâmplătoare, ci dovada unei origini comune mai vechi decât influența latină. Ei invocă texte antice, precum cele ale istoricilor greci și romani, care menționează triburi getice sau dace în zone extinse, posibil până în Asia Centrală. De exemplu, unii autori antici precum Evagrius vorbesc de populații în Asia Centrală cu nume similare.

Mai mult, teoria se leagă de naționalismul daco-român, popular în România în perioadele interbelice și post-comuniste, care susține că românii sunt descendenți direcți ai dacilor, cu o limbă pre-latină pură. În context asiatic, se sugerează că migrațiile indo-europene au dus la răspândirea acestei “române arhaice” în India de Nord, unde punjabi ar fi o ramură conservată.

Contra-argumente: Ce spun lingviștii și fact-checkerii?

Din păcate pentru susținători, această teorie nu rezistă la o analiză științifică riguroasă. Site-ul de fact-checking Factual.ro a clasificat afirmația ca fiind falsă, explicând că punjabi și româna aparțin unor familii lingvistice diferite. Româna este o limbă romanică, derivată din latina vulgară, cu influențe slave, dacice și alte substraturi, vorbită de aproximativ 24-28 de milioane de oameni, majoritatea în Europa. Punjabi, pe de altă parte, este o limbă indo-ariană, parte din familia indo-iraniană, derivată din sanscrită prin prakrit, și vorbită în regiuni precum Punjabul indian și pakistanez.

Similaritățile observate sunt fie coincidențe (cuvinte de bază precum “mamă” sau “tată” sunt similare în multe limbi indo-europene datorită originii comune proto-indo-europene), fie împrumuturi recente, fie erori de interpretare. De exemplu:

• Cuvintele pentru “mamă” (ma, maa) sunt similare în zeci de limbi indo-europene, de la engleză “mother” la sanscrită “matr”.
• Nu există dovezi arheologice sau genetice solide pentru migrații masive geto-dace în India. Teoriile despre geti în Asia sunt bazate pe interpretări dubioase ale textelor antice.

Mai mult, confuzia ar putea veni din limba romani (vorbită de romi, țigani), care este într-adevăr indo-ariană și are similarități cu punjabi, deoarece romii au origini în India de Nord. Romani și punjabi împart vocabular și structuri gramaticale, dar romani nu este română – sunt limbi complet diferite, deși numele sună similar (o confuzie fonetică comună).

Lingviștii precum cei de la Wikipedia sau din studii academice subliniază că familia romanică (română, italiană, franceză etc.) are peste 900 de milioane de vorbitori global, dar nu include limbi asiatice precum punjabi. Orice “2000 de cuvinte identice” sunt exagerări; analize reale arată doar câteva zeci de cognati indo-europeni comuni, nu o legătură directă.

Confuzii și implicații culturale

Această teorie ilustrează un fenomen mai larg: pseudo-lingvistica naționalistă. În România, idei similare au fost promovate de autori precum Nicolae Densușianu în “Dacia preistorică”, care extindea influența dacilor peste continente. În era internetului, astfel de mituri se răspândesc rapid, atrăgând atenția prin apel la mândrie națională.

Totuși, există o lecție valoroasă: studiul lingvisticii comparative arată cât de interconectate sunt limbile indo-europene. Româna și punjabi împart o rădăcină proto-indo-europeană veche de mii de ani, dar drumurile lor s-au despărțit demult. În loc să inventăm conexiuni directe, am putea aprecia diversitatea lingvistică reală.

Concluzie: Mit sau realitate?

Afirmația că 80 de milioane de asiatici vorbesc o română arhaică este un mit, susținut de interpretări eronate și lipsit de suport științific. Este o poveste captivantă, dar falsă, care confundă coincidențe lingvistice cu origini comune directe. În realitate, limba română rămâne o comoară europeană, iar punjabi – o limbă vibrantă a Asiei de Sud. Dacă sunteți interesați de istoria reală a limbilor, recomand studiul surselor academice, nu postările virale.