Locul din România care rezistă unui atac nuclear. Este unic în lume
Mai multe secrete militare au ieșit la iveală referitoare la combinatul din Hunedoara. Central Intelligence Agency a Statelor Unite ale Americii a păstrat în arhivele sale diferite secrete care prezentau fabrica din Hunedoara în anii 1950, perioadă în care complexul metalurgic era unul dintre cele mai mari de acest gen din Europa de Sud-Est.
Prima dezvoltare majoră a siderurgiei a avut loc abia în 1884. După al Doilea Război Mondial, extinderea și modernizarea lor a inclus furnalele înalte, cuptoarele cu vatră deschisă, cuptoarele electrice pentru minereu, cocsificarea și lucrările chimice, o fabrică de sinterizare, laminoare. , și facilități aferente. Orașul a devenit un important centru de producție metalurgică.
La începutul anilor 1970, Hunedoara avea 80.000 de locuitori, iar fiecare familie avea cel puţin un membru care lucra în cadrul combinatului. Fabrica, care avea aproximativ 15.000 de angajați, era extrem de bine păzită, iar una dintre preocupările majore ale conducerii sale era riscul unor atacuri aeriene. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Fierăria Hunedoara a fost bombardată. Imediat după instaurarea regimului comunist, autoritățile au luat măsuri radicale. Potrivit informațiilor secrete păstrate în arhivele CIA, trei adăposturi antiaeriene au fost construite în combinație.
„Aceste buncăre sunt suficient de spațioase pentru a permite rezidenților și lucrătorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la cinci metri adâncime și au pereți de beton atât de puternici încât, potrivit localnicilor, ar putea rezista chiar și la bombe atomice”, se arată într-un raport CIA din 20 decembrie 1955.
La începutul anilor 60 a fost construit un alt adăpost antiatomic la Hunedoara, lângă Castelul Corvinilor și Combinatul Siderurgic. Localnicii nu știau de existența acestor buncăre, până acum câțiva ani.
O schiță prezentată în același document de spionaj american indică locurile unde erau amplasate buncărele, în apropierea fostei turnătorii uzinei, a centralei electrice și a oțelăriilor. Astăzi, peste 100 de hectare din fosta platformă industrială, aproximativ o treime din suprafața uzinei în anii 1990 sunt ocupate de ruine și moloz, peste care a crescut vegetația.
În anii 2000 au început demolarea clădirilor, turnurilor, uzinelor și furnalelor uriașe, lăsând în urmă munţi de dărâmături .Peste 5.000 de oameni au rămas fără serviciu.
Acum, o mulțime de oaze de verdeață au acaparat locurile vechilor uzine şi furnale și circa 700 de oameni mai lucrează în secțiile ce au mai rămas din combinat.
