Originea înjurăturilor moderne se pierde în negura timpurilor, însă Academia Română, sub patronajul Regelui Mihai, a avut inspirația să ne lase moștenire un document editat în 1942, unde sunt menționați „termenii considerați obsceni” acum aproape 80 de ani relatează atlas-geografic.net.
Din el am aflat că în anii ’40, jumătatea de nord a țării folosea pentru înjurătură, cu precădere, termenul sudalmă, iar în cealaltă jumătate se folosea înjurătură. În unele regiuni echivalentul cuvântului înjurătură era: ocară, blestăm, caromlaș, sovane.
La întrebarea „cum se mai înjură aici”, oamenii timpului au răspuns, printre altele: să-l omuoră dracu, sa-l calce iuda, sa-l bântuie călcătura; f***-ț tuarta cerului, kifla lu dumnezeu, pita, harhanghelii, maica precesta, sorele, beserica, troița; mînca-mi-ai camicu dim p**ă; f**ă dracu pi**a mîne-ta, bată dracu p**a-m mama vostă; calce-l nevoile; du-te-m p**a cui t-o făcut;f**u-lu-suflitu mă-sî, f**u-d muierea-n c*r; mînca-l-ar frigurile; etc.
Centru: dă gășiht, unialta muierească, haia, pîntici, puică, mitră, javră; Muntenia: ocara iei, păsărică, poduabă, daravela, la trupi; Moldova: partea rușînuosâ dinainti, partea fumeiascâ di rușîni, vîjoiu, vulfâ, urîcunea. Dobrogea: srămuta, piraje, pipoașcă, vulvâ
Eufemisme pentru penis pe regiuni:
Crișana și Maramureș: vînă, ismene, țî să vede mațălie, hîdănie, hodrobrențile, hădărag, trup, scula uomului, sărsamu dănăinte; Banat: trup, mădulariu, sramota; Oltenia: mimbru, triabă, haia, ocară; Centru: născutu, pasărea uomului, semeremteșt, țiega uomului, marfa; Muntenia: membru, trupi, daravela, poduabă, rușîni; Moldova: puțca, partia rușinuoasâ dinainti, niembru, vînă, dănănaia; Dobrogea: rușinea, pardonu, strămuta
