Kap Dwa, ființa misterioasă de peste 3,5 metri, cu două capete, descoperită în Patagonia
Kap Dwa este una dintre cele mai ciudate mumii descoperite pe Terra. Aceasta demonstrează încă o dată că în trecutul îndepărtat pe Pământ au existat ființe uriașe, dar cel mai ciudat este că aveau două capete.
Povestea mumiei Kap Dwa a început în 1673, când un echipaj de marinari spanioli a reușit să captureze o creatură gigantică cu două capete. Ființa ciudată este ținută în captivitate până în ziua în care încearcă să fugă și atunci este ucisă cu cruzime.
Nu se știe ceea ce s-a întâmplat cu corpul acestei ființe pentru mai bine de 150 de ani, dar este interesant faptul că la începutul secolului al XIX-lea apare la Weston Birnbeck Pier. Acolo stă pentru circa 45 de ani, până în momentul în care Lord Thomas Howard cumpără mumia sau ceea ce mai rămăsese din ea.
Câțiva ani mai târziu, mumia Kap Dwa uimește pe toată lumea pentru că se află în Baltimore, SUA, în proprietatea colecționarului Robert Gerber, unde se află și în prezent.
Kap Dwa este un fals sau nu?
La prima vedere mumia Kap Dwa poate părea un fals grosolan. Nu s-a mai descoperit niciodată o asemenea ființă pe Terra, cu o înălțime de peste 3.5 metri și cu două capete.
Cu toate acestea, există numeroase însemnări care dovedesc autenticitatea sa. În 1673, un echipaj de marinari spanioli capturează în Patagonia o ființă ciudată. Aceasta este extrem de violentă și cu greu marinarii reușesc s-o prindă. Căpitanul, consemnează în jurnalul de bord că ființa uriașă este ținută în captivitate.
Nu se poate spune cu exactitate unde a fost dus acest gigant, dar se cunoaște faptul că a încercat să scape și atunci o suliță i-a străpuns pieptul și astfel și-a găsit moartea.
De-a lungul timpului, mumia a fost analizată de diverși specialiști. Prima dată, în 1930, doi medici au confirmat că este reală și nu este vorba despre niciun trucaj. Mai târziu, alți medici au confirmat același lucru. Cu toate acestea există numeroase voci care susțin că Kap Dwa nu are cum să existe.
Uriaşii mâncători de oameni, patagonezii şi giganţii primordiali
Miturile despre uriaşi au persistat până în lumea contemporană. Mai mult decât atât astăzi se caută explicaţii ştiinţifice, iar o întreagă comunitate, mai mult pseudoştiinţifică susţine că există şi dovezi privind existenţa acestor oameni cu staturi impresionante. Mediul virtual este împânzit cu imagini ale unor schelete uriaşe descoperite.
Mitologia contemporană atestă descoperirea unor uriaşi cu părul roşu în peşterile din Lovelock situate în deşertul Nevada pe teritoriul Statelor Unite. Se spune că aceste schelete au fost descoperite în 1911 şi că în special craniile au ar fi fost păstrate o vreme în muzeul Humbolt din Winnemucca.
Despre aceşti uriaşi ”cu părul roşu” din Nevada vorbesc legendele amerindienilor din tribul Paiute care îi numeau Numa Ticutta. Bătrânii tribului Paiute spuneau, după cum a cules legendele Ione Allen, că aceşti uriaşi, aveau părul roşu şi că mâncau oameni. De altfel Numa Ticutta în graiul Paiute înseamnă mâncători de oameni.
Totodată se presupune că în toată America au fost descoperite urme ale unor uriaşi. Rămăşiţele lor nu se află astăzi însă la niciun muzeu şi nu există nicio documentare ştiinţifică oficială despre aceste schelete sau cranii. Mai mult decât atât un raport al descoperirilor de la peşterile din Lovelock este publicat, dar nici urmă de uriaşi, doar de comunităţi paleolitice şi mai târziu neolitice.
