O descoperire arheologică excepțională făcută în Transilvania a fost acoperită la scurt timp cu pământ. Motivul este greu de înțeles

În Transilvania, se duce o luptă între cei care doresc să aducă la lumină istoria noastră și cei care o vor îngropată. Acum câteva secole, atât sașii, cât și ungurii se pretindeau urmași ai dacilor, doar pentru a-și justifica „drepturile istorice” în Transilvania.

Astăzi, când este evident că doar românii pot vorbi despre o continuitate de peste 1.000 de ani, se fac eforturi pentru a-i îngropa pe DACI cât mai mult, pretinzând, printre altele, că românii de astăzi nu prea mai au nicio treabă cu geto-dacii.

Dovezile existenței valahilor în Transilvania, la venirea ungurilor, sunt o altă problemă pentru grupuri antinaționale din Cluj Napoca, Alba Iulia sau alte orașe din țară, care consideră românii ajunși aici după venirea ungurilor.

Cetățile lui Glad (județul Timiș), Gelu (județul Cluj) și Menumorut (județul Bihor), conducătorii valahilor din Transilvania secolului IX, care s-au confruntat cu ungurii, sunt aproape abandonate. Nu sunt puse indicatoare spre ele și chiar mai rău, în cetatea lui Menumorut este amenajat un teren de fotbal și vestiare, iar în cetatea lui Gelu se cultivă porumb. Oare cei responsabili de aceste obiective nu gândesc?

La restaurarea Cetății Alba Iuliei, s-a trecut și la investigarea arheologică a acestui spațiu unde s-au găsit zidurile primei Episcopii Bizantine din această parte de lume, unde se rugau românii, încă din secolul X. Cu alte cuvinte, această zonă era una populată de români.

Deși la început autorități ar fi vrut să introducă obiectivul în circuitul turistic, la scurt timp, s-a decis ca vestigiile PRIMEI BISERICI CREȘTINE RĂSĂRITENE DIN TRANSILVANIA să fie îngropate la loc. În schimb, s-au investit sume mari de bani pentru restaurarea cetății habsburgice din inima Alba Iuliei, cetate împânzită cu statuile de bronz ale asupritorilor habsburgi și unde o gardă de paradă austriacă se ocupă de promovarea turistică a cetății.

Conform declarației doamnei dr. Daniela Marcu Istrate, arheolog expert, rapoartele cercetărilor arheologice făcute aici, într-o anumită perioadă, AU DISPĂRUT, lucru extrem de grav.

Iată ce spunea dânsa:

„Deşi săpăturile au fost realizate din bani publici, rapoartele lor nu se păstrează nici în arhiva fostei direcţii a monumentelor istorice (astăzi arhiva Institutului Monumentelor Istorice) aşa cum ar fi fost firesc. În dosarele respective se află doar un proces-verbal de predare a raportului sau eventual un raport administrativ foarte scurt.

Rapoartele propriu-zise de săpătură au fost extrase între timp, dispărând fără urmă. Documentaţia nu a rămas nici în Arhiva Institutului de Arheologie, unde R. Heitel a fost angajat după desfiinţarea D.M.I., aşa cum din nou ar fi fost firesc.

Toate încercările mele din ultimii 10 ani de a vedea această documentaţie, rămasă în posesia familiei domnului Heitel nu au avut nici cel mai mic succes. Poate că acest volum va constitui un impuls în această direcţie, convingând moştenitorii arhivei domnului Heitel de bunele mele intenţii.

Adăugăm aici că în toamna anului 2006, dintr-o întâmplare, am găsit într-o altă arhivă, păstrată la Cluj-Napoca , desenele CII/1968.

Am înţeles faptul că această săpătură esenţială pentru istoria României s-a desfăşurat totdeauna în condiţii mai mult decât vitrege şi nu a fost niciodată altceva decât bifarea unei formalităţi dintr-o grilă: săpături arheologice pentru întocmirea unui proiect de restaurare, iar în general restaurarea fiind încheiată deodată sau chiar în avansul cercetărilor.”